De curînd, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi-a publicat raportul despre "Libertatea de expresie în mass-media din Europa". (www.assembly.coe.int). După unele consideraţii generale, raportul prezintă problemele pe ţări, în ordine alfabetică. Apar aşadar şi statele care, privite de pe malul Dîmboviţei, par fără probleme. Şi totuşi: în Belgia, Marea Britanie, Portugalia, Franţa, Germania au fost cazuri în care jurnaliştii au fost chemaţi în justiţie pentru că nu au vrut să dezvăluie sursele de la care au obţinut unele informaţii. Italia "este un caz special", spune Raportul, din cauza conflictului de interese generat de faptul că premierul Berlusconi este totodată cel mai mare patron de media. Suratele noastre aspirante la statutul de membre ale UE au probleme asemănătoare cu ale noastre: legislaţie proastă, imixtiuni ale autorităţilor în mass-media publice, diverse forme de hărţuire a jurnaliştilor şi ziarelor incomode (procese, inspecţii fiscale repetate etc.). De exemplu, de la premiantele Slovenia, Cehia şi Polonia pînă la Bulgaria, colegă cu noi în "promoţia UE 2007", se înregistrează tentative ale guvernelor de a-şi vîrî nasul în treburile televiziunilor de stat ori agenţiilor publice de presă. Bineînţeles, este şi România pe listă, cu problemele cunoscute: în primul rînd condamnarea penală a insultei şi calomniei, APCE recomandînd din nou autorităţilor române să se civilizeze la acest capitol. (E menţionat, ca exemplu de îngrădire a libertăţii de expresie, şi "cazul OTV"; în ce mă priveşte, rămîn la părerea mea: bine că s-a desfiinţat!). În fine, în ţările fostei Uniuni Sovietice există probleme şi mai grave - jurnalişti şi manageri din mass-media ucişi sau dispăruţi misterios şi altele asemenea. Observăm că, pe măsură ce mergem dinspre Vest spre Est, problemele se complică: guvernele sînt mai rele, abuzurile mai mari, mijloacele de acţiune îm