* Gellu Naum, Zenobia, colecţia "Raftul întîi", Editura Humanitas, 2003. Ar fi trebuit să fiţi de faţă, într-o zi de vineri conotată erotic şi sfidînd Dragobetele nostru naţional, la Lăptăria lui Enache, ca să înţelegeţi cum sunau în lumea reală două întîmplări pe care doamna Lygia Naum le-a povestit cu ocazia lansării ediţiei a doua a romanului Zenobia. Mai întîi a amintit o evadare dintr-un Bucureşti sub război, un lung drum pînă la Constanţa, o regăsire somnambulică şi fără adresă într-un oraş străin, după care plecarea înapoi, a doua zi dimineaţa, nu înainte de a contempla, împreună cu iubitul regăsit, un fluture îngheţat pe geamul compartimentului de întoarcere; apoi o întîmplare din aceeaşi irealitate mediată: pentru cea de-a doua ediţie - lansată exact în ziua în care Gellu Naum şi muza sa de-o viaţă s-au întîlnit, acum 60 de ani - cineva a fotografiat coridorul care numeşte un capitol din Zenobia şi circumscrie o zonă din viaţa celor doi. La developare, în fotografie a apărut o pereche de papuci pe care nu-i văzuse nimeni în momentul cu pricina şi pe care se puteau desluşi două litere luminoase: pe unul G, pe celălalt L. "Aşa s-a împlinit androginul" - a încheiat povestitoarea, cu o voce încărcată de emoţia evocării şi de curajul expunerii la ironia acidă din off-stage-ul mai tuturor lansărilor de la noi. E drept, de faţă era un public privilegiat: prieteni şi favorabili, oameni ce înţelegeau din apropiere sau chiar dinăuntru universul naumian, spaţiu ce ar avea nevoie de un dicţionar pentru a putea fi desluşit măcar în parte; şi alţii care intraseră într-o frenezie dionisiacă, fără să ştie de ce. Zenobia, romanul din 1985 al lui Gellu Naum, a fost comparat cu romanele suprarealiste ale lui André Breton Nadja şi L'amour fou, în el fiind analizate mai ales "modurile suprarealiste" - şansa, întîmplarea, hazardul obiectiv şi mai puţin misterul, ocultismul