* Prinde-mă! Dacă poţi! / Catch Me If You Can (SUA, 2002), de Steven Spielberg. După extrem de ambiţiosul A.I.: Inteligenţă artificială (încercarea sa condamnată, impresionantă, de a intra în comuniune cu spiritul lui Stanley Kubrick) şi la fel de ambiţiosul Raport special (una dintre cele mai bogate orchestrări ale sale, cu multe note de care nu l-ai fi crezut capabil), Spielberg pare să se fi relaxat. De data asta, el îşi poartă măiestria aşa cum James Bond îşi purta smokingul, cocteilul preferat şi invincibilitatea, în zilele lui bune din anii '60. De altfel, acţiunea este plasată chiar în epoca aceea şi protagonistul, un escroc adolescent (Leonardo DiCaprio), are un moment irezistibil (printre multele altele), cînd, încercînd să se stileze, merge la filmul Goldfinger şi astfel învaţă cum trebuie să se îmbrace, cum trebuie să ridice din sprînceană, ce Aston Martin trebuie să conducă şi ce trebuie să facă, dacă întîlneşte o femeie numită Pussy - în fine, cam tot ce trebuie să ştie despre viaţă un băiat de 17 ani. Dîndu-se drept pilot, tînărul face mulţi bani şi multe călătorii, după care hotărăşte să se cuminţească şi, după o perioadă de studiu intens al serialelor cu doctori şi al benzilor desenate cu Dr. Kildare, începe să se dea drept medic. Cînd se plictiseşte şi de identitatea asta, se orientează spre drept, folosind ca material documentar dramele de tribunal de la televizor. Şi îi iese. Şi mai mult decît atît, tipul are tupeul de a fi o persoană reală - Frank W. Abagnale, a cărui autobiografie din 1980 a stat la baza excelentului scenariu (de Jeff Nathanson) cu care a lucrat Spielberg. (Abagnale a devenit un expert FBI în probleme de falsificări.) Şi mai mult decît atît, aşa cum îl joacă DiCaprio (probabil singurul actor american care poate să ia un personaj aflat în jurul vîrstei de 16 ani şi să-l ducă - firesc, pe nesimţite - pînă spre 30), Abagnale