În Europa de Est, "războiul rece" nu se numea "războiul rece". Se numea "lupta pentru pace". Lumea era împărţită în capitalişti răi (imperialişti), care, adunaţi laolaltă într-o organizaţie criminală numită NATO, se năpusteau asupra unor popoare libere şi fericite pentru a le decima şi exploata, şi comunişti paşnici, care, înfrăţiţi de nobile idealuri, înfierau lipsa de umanism a capitaliştilor, zburînd, în acelaşi timp, spre un viitor de aur. "The good guys" aveau în frunte marea Uniune Sovietică. "The bad guys" stăteau sub comanda malefică a unchiului Sam. Lupta pentru pace era atît de îndrăgită de masele largi din Est, încît orice document al administraţiei curente, orice petiţie, se termina cu formula: "Trăiască lupta pentru pace!". După încheierea "războiului rece", "lupta pentru pace" risca să cadă în desuetudine. De aceea, oamenii de bine din întreaga lume s-au gîndit să o reînvie, cu cîteva mici, dar realiste, adaptări circumstanţiale. Răii sînt, în continuare, americanii, împreună cu alţi cîţiva capitalişti mai mici cum ar fi englezii şi spaniolii (călăului Franco). În tabăra bunilor s-au strecurat şi cîţiva capitalişti de omenie, ca de pildă nemţii şi francezii. (E, pentru noi, un prilej de mîndrie să constatăm că şi o parte a românilor, cei din Partidul România Mare, susţin, în numele tradiţionalei prietenii româno-franceze, poziţia Parisului. Ciontu gîndeşte ca Chirac, Chirac - ca Ciontu.) În fruntea taberei umaniste nu mai este, e drept, marea Uniune Sovietică, ci mica Uniune Sovietică, adică Federaţia Rusă, alături de care se realiniază marele şi înţeleptul frate chinez. Asistăm, astfel, la creşterea şi înflorirea unei noi axe de lumină: axa Paris-Berlin-Moscova-Beijing, opusă sinistrei axe Londra-Washington. Iar la seria victimelor acestei axe asasine se adaugă acum - eroic - Saddam Hussein, un revoluţionar idealist, o combinaţie orientală de St