* 8 Mile (SUA, 2002), de Curtis Hanson Aduceţi-vă aminte de Jimmy Dean, tremurînd ca un mînz, strîngîndu-se în braţe de unul singur pentru că n-avea cine să-l strîngă, iar lumea era un loc destul de friguros - şi friguros a rămas, dacă ne luăm după tinerii rebeli care, generaţie după generaţie, i-au luat temperatura. Şi acum mergeţi la cinema ca să vedeţi un alt Jimmy - cel de ultimă generaţie. Îl cheamă Jimmy Smith Jr., e poreclit Rabbit, e un băiat alb şi sărac din Detroit, are o mamă şomeră (Kim Basinger), o soră mult mai mică, o rulotă în loc de locuinţă şi o uzină părăginită în loc de viitor, îşi doreşte să ajungă rapperul cel mai tare şi e interpretat de Eminem. Puneţi-l lîngă Jimmy Dean şi lîngă John Travolta (cel din Febra de sîmbătă seara) şi păziţi acest triptic cu sfinţenie; în cazul în care înţeleapta şi matura noastră civilizaţie reuşeşte să se arunce în aer cu planetă cu tot, să supravieţuiască măcar o mărturie despre cultura tinerilor şi idolii ei, pentru ca extratereştrii care vor vizita scena dezastrului să rămînă cu impresia bună că nu eram chiar toţi atît de înţelepţi şi de maturi. Dacă priviţi tripticul acela, veţi observa că Eminem este, de la distanţă, personajul cel mai puţin simpatic: nu cerşeşte înţelegere precum Dean, nu are transparenţa emoţionantă a lui Travolta. În mers, îşi ţine capul vîrît între umeri şi spinarea sa pare încordată, de parcă s-ar aştepta oricînd la o lovitură. Ochii săi sînt gravi, uşor bulbucaţi, ostili; ceremonialul bătăliilor hip-hop (chiar aşa se numesc - "bătălii") îţi cere să susţii în tăcere privirea unui adversar care îţi aruncă în faţă cele mai bine formulate, legate şi rimate invective de care e capabil, şi dacă nu cîştigi bătălia, nu vei prinde niciodată un contract cu o casă de discuri, vei muri pe 8 Mile Road, adică la frontiera dintre oraş şi suburbii, dintre undeva şi nicăieri. E chiar o chestiune d