Prima pagină e ocupată de palatele pustii ale lui Saddam, de lupte, de morţii acestui război, de crimele acelui tiran. În celelalte pagini, alte crime, alte masacre, alte procese, desigur alţi dictatori de care nimănui, deocamdată, nu-i pasă: nici celor decişi să lichideze tiraniile, nici manifestanţilor pentru pace. Cei 1.000 de morţi din Congo de-abia dacă au avut loc la o ştire. Războiul de acolo durează de patru ani, a angajat şapte armate de prin vecini, se spune că au fost pînă acum aproximativ două milioane de morţi (nimeni nu poate oferi o cifră precisă, e un război netelevizat). Un reprezentant al unei organizaţii de caritate ajunge la cifra de 4,7 milioane de oameni, adăugînd celor ucişi în luptă victimele foametei şi ale bolilor. Săptămîna trecută în provincia Ituri au fost masacraţi 966 de ţărani, într-un conflict interetnic stîrnit de forţele ugandeze de intervenţie. Totul a durat trei ore şi au fost folosite arme nesofisticate. Pot avea loc ucideri în masă cu arme proiectate pentru a ucide individual. În replică, se aşteaptă intervenţia militarilor ruandezi. Reprezentanţii trupelor pentru menţinerea păcii ONU s-au deplasat la faţa locului: "Vrem să aflăm ce s-a întîmplat, de ce s-a întîmplat şi cine a făcut-o". În capitala Kinshasa, preşedintele Kabila se străduieşte să formeze un nou guvern, care să dureze doi ani, pînă la alegeri. Ţara unde toate acestea se petrec se numeşte Republica Democrată Congo şi se află în Africa. S-au dat sentinţele şi în procesul celor 78 de disidenţi de la Havana. Peste 30 dintre ei au fost condamnaţi la lungi termene de închisoare, acuzaţi de trădare, de colaborarea cu puteri străine, că au pus în pericol securitatea naţională. Aşa este încadrat acolo delictul de opinie. Martori ai acuzării au fost prieteni, secretare - de mult timp agenţi ai poliţiei secrete, lucrînd sub acoperire. Acuzaţii - economişti, scriitor