Să mai zică cineva că România e o ţară imprevizibilă, plină de surprize, în care se poate întîmpla orice. Toată lumea ştia bine cum se va sfîrşi povestea CNSAS din momentul în care sub-comisia Predescu a început să-şi facă temele. Gruparea Pleşu-Patapievici-Dinescu, devenită majoritară la un moment dat în Consiliu, trebuia îndepărtată şi toate "semnalele" politice indicau clar soluţia finală. Nu sîntem noi în stare să producem predictibilitate pentru mediul de afaceri sau în materie fiscală, dar în ceea ce-i priveşte pe foştii securişti sîntem predictibili şi serioşi ca un ceas elveţian. Dictatura se instaurează cu adevărat atunci cînd puterea preia controlul asupra memoriei colective. Arestările în toiul nopţii, dezlănţuirea împotriva celor care mîrîie sau acoperirea puţinelor strigăte de protest prin ample şi bine dirijate coruri "media" sînt doar detalii ulterioare de regie. Nu am să mă opresc aici asupra semnificaţiilor profunde ale votului din Comisia Juridică. Pentru mine, important este că felul în care s-a decis ca acest CNSAS să dispară pentru a se naşte altul, mai docil, este, înainte de toate, ilegal. Prostind lumea în faţă, juriştii Puterii vorbesc savant despre principiul simetriei actelor juridice ("cel căruia legea îi conferă atribuţia numirii într-o funcţie are şi atribuţia destituirii din acea funcţie") pentru a argumenta că Parlamentul poate revoca membrii CNSAS. În realitate, recurgem la marile principii de drept (cum ar fi cel al simetriei actelor juridice) numai atunci cînd legea tace şi vrem să aflăm voinţa neexprimată a legiuitorului. Dacă, dintr-un motiv sau altul, legea care prevede o procedură de numire într-o funcţie nu prevede şi o procedură de revocare din această funcţie, recursul la principiile dreptului în scopul aflării voinţei legiuitorului în privinţa revocării este perfect legitim. Evident, nu e cazul Legii Ticu, în care se