Pentru patronul Dilemei, imaturitatea este o întîrziere motivată. Costică din Cam tîrziu... ajunge de la moşie la berăria unde se discuta noul impozit asupra ţuicii cu o întîrziere de trei zile. Petiţiunea "iscălită de mai multe zecimi de cultivatori de prune" e inutilă, fiindcă legea s-a votat iar "camerele" s-au închis de o săptămînă. Cine-i poate lua însă plăcerea călătoriei, "încurcăturile" de-o noapte cu prietenii, jovialitatea despovărării temporare de "cariera de cultivator"? "C-eşt' copil" asta înseamnă: devierea, amînarea scopului şi exaltarea (nevinovată) a mijloacelor; ignorarea (temporară) a modurilor de funcţionare, a mecanismelor lumii, societăţii, familiei, rapiţei... Ca stare de tranziţie, imaturitatea se defineşte întotdeauna prin ceea ce nu este încă. Imaturul e şi iresponsabil şi ireverenţios şi (pentru ordinea matură a lucrurilor) irelevant. El are o aşteptare nedefinită şi o slabă stăpînire a

registrelor vieţii, o vulnerabilitate ce naşte stridenţe şi un patetism ce se suprapune adesea peste o rigiditate orgolioasă. Gombrowicz scria în Jurnal despre "teribila superioritate a Adultului, socială, economică, intelectuală realizată cu o cumplită cruzime şi acceptată de către cei care se supun" doar pentru a ajunge la apologia imaturităţii creatoare şi la duplicitatea adorării ei necondiţionate. "Adultul îl asupreşte astfel pe Tînăr pentru a nu cădea în genunchi în faţa lui?" - se mai întreabă scriitorul polonez, trimiţînd la tot felul de scadenţe sociale, biologice, erotic-retractile care definesc imaturitatea ca limb privilegiat, dar inconştient de sine. Despre aceste scadenţe, literare, jurnalistice, politice şi... fenomenologice ale imaturităţii (creatoare sau handicapante) ar fi vorba în acest număr. Vorba întîrziatului Costică: "Ţal, nene Iancule...!". Simona SORA

Pentru patronul Dilemei, imaturitatea este o întîrziere motiva