S-a întîmplat prin '95. Nu mai ştiu unde am văzut anunţul; într-un ziar sau, mai degrabă, era un afiş lipit pe un stîlp: preselecţie pentru concursul "Miss Bucureşti", marele premiu - o vacanţă de o săptămînă în insulele Caraibe, multe alte premii etc. etc. Prietena mea, Andreea, a ţinut morţiş să mergem. Nu neapărat pentru marele premiu, căci la vîrsta aceea Caraibele ni se păreau la fel de accesibile ca şi munţii Bucegi. Am mers doar aşa, pentru distracţie. Iată-ne în fuste scurte în faţa Teatrului Mic unde se ţinea preselecţia, însoţite de o gaşcă de bodyguarzi, colegi de liceu, în caz că am fi dat peste o treabă dubioasă! Nu eram atît de naive încît să ne încredem în orice afiş lipit pe un stîlp! Am aşteptat, mai bine de o oră într-un holişor prăfuit unde le-am cunoscut pe celelalte concurente. Eram, în total, vreo douăzeci de fete. Una dintre ele, trecută de 25 de ani, foarte slabă, cu picioarele ca nişte beţe şi cu părul creţ oxigenat era un soi de veterană a concursurilor de miss. Nu ratase aproape nici o preselecţie din '90 încoace. "N-am cîştigat niciodată pen'că io nu sînt una din alea care să... ştiţi şi voi că la orice concurs de genu' ăsta există nişte aranjamente... te plac ăia din juriu trebe să mergi cu ei pînă-n spatele scenei sau pîn' la toaletă şi dup'aia poţi să te alegi şi cu un premiu", povestea ea. Am crezut-o pe cuvînt şi mi s-a părut o mare grozăvie, aşa că m-am decis brusc să renunţ. Andreea, în schimb, nu s-a speriat şi a rămas tare pe poziţii. O altă concurentă cam de aceeaşi vîrstă cu blonda venise cu un copilaş de vreo trei ani care i se tot agăţa de fusta scurtă pîn' la fund şi gîngurea ceva, în legea lui. "N-am avut cu cine să-l las azi!", se tot scuza femeia. "De obicei stă mama cu el, da' acuma e bolnavă şi... taci din gură, Mihăiţă! Fii cuminte şi las-o pe mama să participe la miss!". După părerea mea şi a Andreei, tipa arăta