Un romancier american (Gore Vidal) spunea că indivizii care stau toată ziua cu nasul în televizor sînt mai căliţi emoţional decît cei care duc o viaţă activă. Motivul e simplu - televizorul oferă senzaţii şi atrocităţi care depăşesc mult lucrurile pe care ai avea şansa să le întîlneşti în viaţa reală. De la această lege a selecţiei catodice se exceptează spărgătorii de bănci dotaţi cu percepţii extrasenzoriale şi urmăriţi simultan de CIA şi de oamenii lui Ponta. Eu, unul, sînt mai degrabă couch-potato decît action-man, prefer să observ decît să fac. Am fost încîntat deci de butada obezului scriitor, deşi eram oarecum înclinat să cred că adevărul ei provenea din categoria paradoxului şi nu din cea a psihologiei sau sociologiei. Zilele trecute am avut însă ocazia să testez această afirmaţie şi sînt în măsură să vă comunic că pînă şi noi ăştia care nu punem zilnic mîna pe tîrnăcop mai avem o capacitate remanentă de emoţie. Bineînţeles, numai la ştiri. Iată, pe scurt, sursa acestei nesperate revelaţii personale. În orăşelul Vlăhiţa, din judeţul Harghita, oamenii au început să-şi producă propriile lor tractoare! Repet. Oamenii din Vlăhiţa de Harghita îşi produc, în şoproanele lor, tractoare pentru muncile agricole! Cumpără doar motorul, îi improvizează cîteva accesorii şi îşi văd de treabă la cîmp. Cu succes! Maşinăriile improvizate, deloc identice, se numesc însă toate la fel - Daktari - şi mărturisesc în cor asupra unor adevăruri esenţiale, pe care le adorăm în teorie, dar le dispreţuim în practică - omul sfinţeşte locul, nevoia te-nvaţă, libera iniţiativă funcţionează. Dar, ce să-i faci, politica statului impotent (sau interesat) preferă să stimuleze puturoşenia şi obrăznicia. Zecile de Daktari Made in Vlăhiţa le rîd în nas miilor de muncitori de la "Tractorul" Braşov şi şefilor acestora, incapabili să fabrice un tractor ieftin şi fiabil pentru ţăranul român. Ti