convorbire cu Rodica CULCER

Firesc, probabil, după recîştigarea libertăţii, realitatea a fost mai bogată în exprimarea diversităţii decît în exprimarea solidarităţii. Şi totuşi, o societate care se naşte ar fi avut mare nevoie de nişte aliniamente intelectuale, funcţionale pe planul ideilor şi al moralei publice. În emisiunile de la Europa FM aţi discutat cu foarte multă lume despre problemele la zi şi despre semnificaţiile lor de viitor cu funcţionari, cu intelectuali, cu oameni simpli. S-au degajat în decursul acestor discuţii anumite fronturi comune? Ca jurnalist care s-a ocupat de politică, trebuie să spun că solidaritatea cea mai vizibilă este cea din jurul partidului de guvernămînt: FDSN, FSN, PDSR, PSD. E un detaşament de oameni, plecaţi toţi din acelaşi loc şi ei au făcut ceea ce era necesar ca să cîştige puterea împreună, ei rămîn solidari, ceea ce e vizibil în momentele de criză. Cînd interesul partidului o cere, preşedintele Iliescu este solidar cu Adrian Năstase. Chiar dacă, din cînd în cînd, unul sau altul ies din rînd, ei se repliază: Marian Oprişan şi Nicolae Mischie sînt apăraţi, fac parte din aceeaşi echipă. În ceea ce priveşte solidaritatea în jurul unei idei, a unei cauze, împotriva dictaturii sau pentru apărarea unui comportament democratic, ea nu prea se vede. Asociaţia Pro Democraţia a lansat iniţiative, dar la ele a aderat foarte puţină lume. Începînd cu Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi terminînd cu lanţul viu în jurul Parlamentului pentru CNSAS, iniţiativele au eşuat, probabil din cauza lipsei de experienţă organizatorică. Sînt foarte mulţi nemulţumiţi în societatea românească, oamenii văd că lucrurile nu merg bine, dar ei nu reuşesc să se adune, solidaritatea celor care vor să vadă schimbările nu se coagulează.

Solidar cu ceva sau cu cineva? Schimbarea promisă de coaliţia din jurul CDR nu s-a realizat, sau cel puţ