Dacă cineva s-ar apuca să scrie un manual al supravieţuitorului într-o perioadă de criză ar trebui să se inspire din viaţa de zi cu zi a românilor în anii comunismului, mai ales din ultimii zece. Fiind un copil al anilor '80, îmi amintesc destul de vag aventura cozilor, tevatura gătitului iarna, în miez de noapte cînd "venea gazu'", bufetele bine garnisite şi interzise oamenilor de rînd de unde vecinul cutare îşi umplea sarsanalele, lipsurile de sărbători şi... în sfîrşit, toate mijloacele prin care cei din jurul meu, adulţi cu serviciu, reuşeau să mai trăiască încă o zi, cu burţile pe jumătate pline şi s-o aştepte plini de o jalnică speranţă pe cea care urma să vină. Criza se pare că a cam trecut, cel puţin aşa deduci dacă intri într-un supermarket plin cu de toate, dar recunosc încă acele metode ce nu dau niciodată greş, prin care adevăratul Supravieţuitor, cel care se luptă mereu cu vitregiile sorţii, indiferent de epocă sau de regimul politic, continuă să-şi asigure traiul şi să se pună la adăpost de orice primejdie neaşteptată (fie ea cutremur, inundaţie, război în Irak sau epidemie de pneumonie atipică). Se pot menţiona următoarele: "Banii strînşi la ciorap" - pe principiul "Nu avem încredere în bănci; toate vor da faliment odată şi odată!". Domnul S., 54 de ani, inginer, mărturiseşte: "Avem vreo opt sute de dolari, puşi deoparte din leafă. Ne-am gîndit să-i depunem la o bancă, da' oricum dobînda la dolari era prea mică, iar ca să-i schimbăm în lei... nu ştiu!... n-am încredere... cu toată inflaţia asta!... puteam să-i investim în ceva, da' io şi soţia nu ne pricepem la afaceri... ce să-i faci? Nu ne-a educat bine comunismu' ăsta!". Cei opt sute de dolari se află depozitaţi în biblioteca din sufragerie, mai exact printre paginile cîtorva cărţi-cheie pe care domnul S. (indiferent dacă le-a citit sau nu!) le va ţine minte toată viaţă: trei sute în "convers