Au trecut şi alegerile parţiale. Se spune despre aceste momente ca sînt "un test semnificativ pentru alegerile generale". E un clişeu, desigur, deci conţine şi o brumă de adevăr. Adevărul semnificativ al recentului scrutin este că a legiferat votul sub presiune. S-a vorbit despre pixul lui Mischie, despre drumurile asfaltate peste noapte şi despre alte minuni. Una dintre ele - intervenţia justificativă a secretarului general al partidului de guvernămînt. Cozmin Guşă, spunea că este absolut normal ca primarii PSD să promită mai mult, deoarece ştiu mai multe despre sursele de finanţare şi pot înclina mai uşor deciziile guvernului în favoarea comunităţilor pe care le păstoresc. Cu alte cuvinte, să înţelegem o dată pentru totdeauna că banii nu se împart după priorităţi, după planuri naţionale sau strategii europene, ci, mai simplu, după criteriul de fier al recunoştinţei vasalului faţă de suzeranii social-democraţi. Venind aceste vorbe din gura oficială a partidului, putem înţelege mai mult - anume că aşa trebuie să fie şi aşa va fi de-a pururi, amin. Vai de cel ce nu va vota PSD-ul - podurile se vor surpa, drumurile se vor înnămoli, apele vor ieşi din matcă, iar norii vor desena chipul mîhnit al lui Cozmâncă. Iar dacă banii contribuabilului se distribuie după harta politică, primarii vor prelua creator exemplul, finanţînd şi ei după harta intereselor proprii. E drept, această strategie recompensatorie comportă şi un risc - ce-o să facă PSD-ul la anul dacă va cîştiga peste tot? Parcă nu cred c-o să aibă cu ce să-i alimenteze pe toţi aliaţii descoperiţi peste noapte. Probabil c-o să dea mai puţin, să se-ajungă la toţi! Sau nu. Odată trecut hopul electoral, PSD-ul a decis să se aplece asupra unui moment aniversar. Se împlinesc 110 ani de la apariţia primei formaţiuni social-democrate, iar partidul domnului Năstase vrea să se revendice de la tradiţia iniţiată atunci