Vara suflă din nou pulbere încinsă peste statuile care se tîrăsc prin oraşe. Ţăranii au scos la bătaie paparudele şi moaştele judeţene. Rezultatul se simte imediat - furtuni care smulg acoperişuri, grindina care omoară găinile şi copaci care strivesc trecători. Televiziunile s-au mutat la mare, făcînd un serviciu public celor care nu vor vedea litoralul nici anul ăsta. Aceiaşi invitaţi, aceleaşi subiecte, doar reclama prost mascată a crescut exponenţial. Hoteluri, restaurante, oameni politici. Deh, cei cu care ne facem treaba - o mînă spală pe alta şi amîndouă pregătesc alegerile. Nici măcar amendarea Constituţiei nu mai declanşează averse. Noroc cu semnarea Tratatului cu Rusia, care a mai animat jurnalele şi telejurnalele. La TVR, analistul Radu Tudor s-a smuls din valul de entuziasm ocazional şi a amintit lucruri bine cunoscute celor care stau cu ochii pe spaţiul dintre Baltică şi Pacific. Asasinatele politice şi mafiote au devenit fapt cotidian în Rusia lui Putin, iar întreaga viaţă economică e dominată de grupuri de interese educate la universitatea lui Al Capone. În consecinţă, mult sperata penetrare românească pe piaţa fostei Uniuni nu va fi nici pe departe floare la ureche. Chiar dacă această piaţă e uriaşă şi (ceea ce nu s-a prea spus), este şi obişnuită cu standarde de calitate ceva mai reduse. Absenţa din magazine a mobilei româneşti, a vinurilor, a echipamentelor de tot soiul nu a lăsat un gol, dimpotrivă, ele au fost înlocuite (e drept, nu în totalitate) de ofertele unor competitori mai activi. Atît occidentali, cît şi asiatici - chinezi, coreeni, indieni, malaezieni, care au înţeles mai devreme ca noi importanţa zonei. Uriaşul teritoriu de graniţă dintre Rusia şi China (odinioară inaccesibil) s-a umplut, de ambele părţi, cu un fel de oraşe volante, unele de zeci de mii de locuitori, destinate unui singur scop - traficul de frontieră cu absolut or