Numărul 46 al revistei Lettre Internationale (vara 2003) oferă şi de data aceasta cititorilor săi texte de excepţie, aşa cum sînt, de exemplu, şocantul jurnal de călătorie al lui Francis Deron în Coreea de Nord a anului 2003, incursiunea lui Lawrence Wright în culisele organizaţiilor Al-Qaeda şi Jihad-ul islamic, discuţia lui Paul Virilio cu Svetlana Aleksievici (martoră, autoare de cărţi despre catastrofa de la Cernobîl şi, în cele din urmă, victimă a acesteia) sau grupajul de texte despre eroi şi eroism semnate de Adrian Cioroianu, George Blecher, Adrian Mihalache şi György Dalos. Printre acestea, editorialul lui B. Elvin despre fascinaţia exercitată de Fidel Castro asupra unor intelectuali de marcă - o excelentă analiză şi trecere rapidă în revistă a fenomenului. B. Elvin oferă explicaţia pentru această fascinaţie, care "ţine de pasiunea unei anumite familii de inteligenţe pentru conceptele absolute, de exasperarea creditînd soluţiile radicale, de un blestemat dar de a ne minţi ca şi de dificultatea orgoliului de a-şi recunoaşte o eroare, de greutatea de a renunţa la o definitorie investiţie de iluzii." Redactorul-şef al revistei îşi încheie editorialul cu o observaţie care-l recomandă ca un devotat necondiţionat în faţa culturii şi a literaturii în special:

"Dar mă gîndeam în acelaşi timp şi că în literatură marele talent se află în graţia adevărului şi în alianţa cu binele, chiar dacă în viaţa de fiecare zi unele din ataşamentele sale sînt bizare. Fiindcă în spaţiul creaţiei funcţionează alte legi, printre care aceea că harul poate constitui un important element de sprijin al conştiinţei". Frumoasă declaraţie de dragoste adresată literaturii, într-adevăr! Discursul lui B. Elvin este la fel de frumos ca al oricărui îndrăgostit, care preferă să nu vadă (sau chiar nu vede) imperfecţiunile de pe chipul iubitei. Şi, dacă citeşti fragmentul din memoriile