Aproape în fiecare săptămînă cîte o poliţie din lumea largă anunţă victorios că a fost capturat "creierul" organizaţiilor teroriste, sau omul care asigura logistica, sau omul din spatele lui Ben Laden. Ultima victorie de acest gen a avut loc în Thailanda şi l-a avut în centrul ei pe Riduan Isamuddin, zis şi Hambali, considerat a fi capul unei organizaţii implicate în mai toate atentatele - reuşite sau nu - din regiune: se spune că ar fi proiectat în Filipine explozia în zbor a douăzeci de aparate comerciale americane, la Singapore e bănuit de implicare în proiectul care prevedea lansarea a şapte vehicule pline cu explozibil împotriva instalaţiilor americane, se crede că a coordonat explozia a 20 de bombe în bisericile creştine din Indonezia şi cinci explozii la Manila. Există nişte imagini de film unde poate fi văzut alături de doi dintre piraţii aerului din avionul care a atacat Pentagonul, iar în Indonezia va fi acuzat de comanditarea atacului din insula Bali (octombrie 2002, 202 victime) şi a celui de la începutul lunii august de la hotelul Marriott (12 morţi). După arestarea lui într-un oraş din Thailanda, unde ajunsese fără barbă şi cu un paşaport spaniol fals, Hambali a fost transportat în Indonezia, sub supraveghere americană. Poliţia indoneziană nu confirmă. Paradoxul tuturor acestor capturi spectaculoase este că şi după arestarea celor consideraţi a fi creierul, şi după blocarea conturilor, atentatele teroriste ucigaşe continuă în diverse părţi ale lumii, eliminarea indivizilor pare să nu aibă consecinţe în activitatea grupurilor. Din cînd în cînd apar în presa occidentală portrete ale luptătorilor capturaţi sau ale unor lideri cunoscuţi înainte de a se fi scufundat în viaţa conspirativă: profilurile descrise nu prea se potrivesc cu imaginea, atît de la îndemînă, a unor oameni umiliţi de aroganţa americană şi israeliană, de sărăcie, victime ale discr