Ce se întîmplă cînd ideile moderniştilor tîrzii se întîlnesc cu finanţarea de la PSA Peugeot Citroën? Apare un Institut pour la Ville en Mouvement, extrem de dinamic, vezi bine: ultima expoziţie organizată de respectivul institut se numeşte "Arhitectura în mişcare: oraşe & mobilităţi". Francis Rambert e îndărătul acţiunilor institutului şi mulţumită unei mai vechi întîlniri cu d-sa la Montpellier, mă aflu pe lista lor poştală, aşadar am primit acest obiect remarcabil şi mustind de idei novatoare. Deja, spunîndu-vă aceste cîteva cuvinte, primele gînduri se vor duce neîndoielnic la Paul Virilio şi al său "oraş supraexpus", cinetic, în perpetuă transformare. Cu siguranţă, ideile acestui filosof "venetic" în cîmpul arhitecturii, dar care i-a accelerat tempo-ul gîndirii mai mult decît cei din interiorul profesiunii ar fi fost vreodată tentaţi (sau capabili) să o facă, informează din profunzime programul Institutului. Scopul expoziţiei este acela de a prezenta resorturile noi ale vitezei de schimbare ale oraşelor contemporane. Mai concret, pe simeze se află spaţii urbane asociate cu, sau create de mobilitate: porturi, aeroporturi şi gări de toate felurile, spaţii de parcare sub- şi supra-terane. De asemenea, sînt inspectate modurile în care mişcarea hibridizează modul tradiţional de gîndire a choremelor arhitecturii: relaţia dintre locuinţă, ansamblu urban de locuinţe, oraş în întregime, pe de o parte şi mişcare, respectiv agenţii ei, pe de altă parte. Locuinţele experimentale olandeze din capitolul Parking/living sînt lămuritoare în acest sens: maşina devine un membru al familiei cu "drept de cetate" - nu alături, separat de casă, ci, dimpotrivă, înăuntru, parte din casă, organizînd-o. Proiectul mi-a adus aminte de raţionamentul unui ţînc, care observase ciudăţenia că, pe de o parte, familia se baricada seara în casă, în vreme ce posesiunea cea mai de preţ a famil