Desigur, opoziţia n-a pierdut ocazia să declare că guvernul e responsabil de efectele caniculei din Franţa. A fost cea mai caldă vară din ultimii 2000 de ani, spun cercetătorii, şi la Paris s-a simţit. A fost foarte cald ziua şi nu s-a răcorit nici noaptea, ceea ce a atras consecinţe dramatice, pentru prevenirea cărora ar fi fost suficiente cearceafuri ude la ferestre, lenjerie umedă sau aer condiţionat. Şi aşa cum a constat prim-ministrul Raffarin, în vizită la un azil de bătrîni, nu e suficient un pahar de apă pe noptieră, cineva trebuie să-l convingă pe pacient să-l bea. Şi pentru că n-a fost aşa, mii de morţi - cifrele au evoluat între 3 şi 13.000 -, servicii de urgenţă supraaglomerate, aziluri de bătrîni cu prea puţin personal şi în serviciile de pompe funebre sute de cadavre părăsite. "Stagiunea" politică s-a încheiat cu spectaculoase tulburări sociale şi vara n-a avut darul să calmeze spiritele. Dimpotrivă. Criza declanşată de zilele şi nopţile în care temperatura a depăşit limita suportabilului nu a fost percepută ca o catastrofă naturală, i s-au atribuit semnificaţii politice şi sociale. Guvernul era în vacanţă şi din această cauză nu au fost recepţionate primele semnale şi nu s-au luat măsuri preventive. Informaţia nu a circulat şi avertismentele nu au ajuns unde trebuie, spune ministrul Sănătăţii: "M-am concentrat asupra problemei spitalelor, pentru că asta mi s-a spus, n-am fost avertizat asupra dramelor umane, nu mi s-a spus că oamenii singuri mor..." declara Jean-François Mattei la televiziune, încă în vacanţă. Directorul general din minister, Lucien Abenhaim, refuză să-şi asume rolul ţapului ispăşitor, demisionează şi afirmă pe toate canalele că el a făcut tot ceea ce trebuia şi tot ceea ce se putea face în condiţiile date. Nu prea mult. În sfîrşit, reconectaţi la actualitate, guvernanţii dau vina pe "greaua moştenire": introducerea săptămînii