Dragul meu inestimabil, să-ţi răspund punctual: ca să farmec odată o femeie, am dus-o la un meci de rugbi; ne-am despărţit repede, cast şi demn. Ca să mă împac cu alta, i-am citit o noapte întreagă "Nasul" lui Gogol; într-atît mă inhiba amintirea lecturii lui Raicu de pe vremuri, încît ceea ce i-am citit a tras-o la un somn bun pe un colţ de pernă, lîngă umărul meu; să citeşti la trei dimineaţa "Nasul", singur, cu glas tare, ca o sfidare a somnului iubitei, e o situaţie din "Jurnalul unui nebun" pe care mi-am asumat-o, fără urît. O fată, cîndva, mi-a plăcut fără limită tragică şi i-am căzut în genunchi murmurîndu-i: "Mangafaua pleacă mîine la Ploieşti, rămîn singură şi ambetată, vino să-i tragem un chef, a ta adorantă, Miţa" şi fata a fugit în noapte, din parc, de lîngă statuile enorme ale lui Paciurea, acasă, în Dămăroaia şi nu ne-am mai văzut - a speriat-o cuvîntul "mangafaua", probabil, straniu ca o grotă abia luminată de soarele cîtorva vocale. În alte vremuri, stînd lîngă Foişor, ca să-mi bucur tigrocăprioara, plecam cu sacoşa la Hala Traian să cumpăr gheaţă pentru răcitor şi fructe, fiindcă jivinei îi plăcea să se trezească la trei noaptea, să-mi ceară un măr şi adormea fărămiţîndu-i încet sîmburii; pînă cînd într-o zi a adus sus, în mansardă, un frigider nou-nouţ şi n-am mai putut îndura, izbucnind într-un răcnet; s-a retras încet-încet, punîndu-şi palma la gură. Nepotolit, pentru o inspectoare şcolară, am stat o zi întreagă la coadă, să iau două bilete la Cartagina în flăcări; filmul i s-a părut needucativ şi lung. Cîndva, într-o seară de toamnă, mergeam pe strada Muzeul Zambaccian şi o talentată şahistă m-a întrebat dacă am acasă o veioză cu picior înalt, ca aceea văzută prin fereastra luminată a unei ambasade asiatice; am fost prea spontan şi i-am spus "nu"; am condus-o pînă în staţia autobuzului 31R, stătea în Chitila, schimba două tramvaie, era de