Talk-show-ul a avut la noi suişuri şi coborîşuri. Au fost perioade cînd cu toţii ne uitam seri de-a rîndul în gura unor personaje ca, de exemplu, Ciumara şi nu ne plictiseam. Oamenii ne promiteau ceea ce am vrut să auzim dintotdeauna, că o vom duce mai bine, că a răsărit soarele şi pe uliţa noastră - şi, legănaţi de astfel de poveşti, adormeam fericiţi sugîndu-ne degetul cel mare. Alteori, ne săturam să mai auzim poveştile cu care eram adormiţi şi schimbam pe un alt canal atunci cînd vedeam că se adună iarăşi oameni să despice firul în patru. Ca urmare a atitudinii noastre, oamenii respectivi şi-au ostoit apetenţa pentru vorbărie, iar talk-show-urile s-au împuţinat văzînd cu ochii (lăsîndu-l într-o perioadă pe Marius Tucă pe post de ultim bastion). Deloc întîmplător, scăderea interesului pentru astfel de emisiuni a coincis cu scăderea interesului pentru politică - datorată perioadelor ne-electorale sau a sentimentelor de frustrare şi dezamăgire pe care le încerca populaţia. Pentru că talk-show-ul, adevăratul talk-show, este cel legat de viaţa cetăţii şi, prin urmare, de viaţa politică şi de reflectarea acesteia. Şi realizat în direct. (În acest sens, se poate face un test: "Numiţi repede trei talk-show-uri!" - şi nu ştiu cîţi vor nominaliza talk-show-urile (în direct, şi ele) "De 3 x femeie" sau "Teo".) Acum, pe măsură ce vremurile electorale se apropie, talk-show-urile recîştigă teren şi încep să se înmulţească. (Printre noile apariţii, în treacăt fie spus, este de remarcat cel realizat de Robert Turcescu pe Realitatea TV, unde moderatorul, deşi nou în această branşă, poate fi pus fără probleme alături de numele "grele" existente deja pe piaţă.) Deocamdată, mă voi referi, în cele ce urmează, la talk-show-urile programate zilnic la o oră care a devenit aproape prime-time pentru asemenea emisiuni - ora 22. Este vorba de "Tucă Show", "Maşina de tocat" şi "Naşul"