Vinerea trecută, Corneliu Vadim Tudor a făcut o tumbă politică spectaculoasă. Preşedintele PRM şi-a cerut scuze de la cei pe care i-a jignit. Schimbarea pare a fi de inspiraţie divină, de vreme ce nici autorul ei nu poate da o explicaţie: "Nu pot să explic de ce m-am schimbat, cum nu pot explica de ce m-am născut. Nu este numai o apropiere faţă de putere, ci şi faţă de celelalte forţe politice. (...) Nu are decît de cîştigat scena politică dacă voi fi mai blînd şi mai înţelegător...". În caz că va veni la putere, "nu arestăm pe nimeni, nu închidem nici un ziar". Deşi sceptică, presa a căutat diverse explicaţii pentru această întoarcere de macaz. Prima ar fi explicaţia "Vadim - pus cu botul pe labe prin justiţie": după votarea noii Constituţii, limitarea imunităţii parlamentare ar fi redus şi marja de manevră politică a lui Vadim Tudor, în condiţiile în care avalanşa de invective se poate numi manevră politică. Pe de altă parte, dacă va fi considerat vinovat în procesele pe rol poate ajunge în situaţia de nu mai candidada în viitoarele alegeri. Această ipoteză nu explică însă de ce atît de tîrziu şi nici nu este clar cum îl va ajuta schimbarea în procesele intentate de cei deja ofensaţi. Nu este clar nici de ce ar înceta acum acţiunea justiţiei în procesul "Hamas", unde este acuzat că a prejudiciat siguranţa naţională. Atitudinea sa prezentă nu poate constitui o exonerare pentru fapta sa din trecut. Doar dacă.... Doar dacă justiţia nu ascultă de comanda politică. Ceea ce ne aduce la a doua explicaţie pentru schimbarea sa de atitudine. Explicaţia "Vadim - nebunul a redevenit pion". Pe scurt, această teorie acuză PSD şi puterea de comportamentul PRM şi al lui Vadim Tudor, din moment ce au guvernat împreună la un moment dat, iar revista România Mare a fost fondată cu ajutorul FSN. Din această perspectivă, PRM a fost mereu doar un simplu pion al lui Ion Iliescu şi