Piesa Alinei Mungiu-Pippidi este un truc de marketing de Crăciun, poeziile îndrăzneţe jignesc Europa, iar maneliştii nu au dreptul la imn. Apropo, unguroaica aia a fost violată sau nu? Poporul are dreptul să ştie. Din ce se spune la televiziune ar rezulta că Evangheliştii e un pretext pentru ca nişte tipi să facă sex pe scenă. Nu am văzut dramatizarea de la Iaşi, dar am citit piesa. Nici pe departe pornografică, îndrăzneaţă, dar nu blasfemiatoare - mă despart aici de Teodor Baconsky (v. p. 18) - o creaţie cultă care ridică probleme teologice. Isus al Alinei Mungiu este un personaj care vrea să schimbe lumea prin ideile sale, dar cum nu produce minuni pe bandă, e pe cale să-şi rateze scopul. Pînă cînd intervine Pavel. Mai degrabă fanatic decît credincios, el crede că lumea nu se poate schimba prin idei, ci prin sabie şi minuni, fie aceste minuni şi inventate. De unde succesul creştinismului? Iubirea sau pîinea şi peştele? S-ar fi zis că, după ce Dostoievski L-a dus pe Isus la Sevilla, unde Marele Inchizitor I-a spus că Biserica şi lumea nu mai au nevoie de El, lumea s-au obişnuit cu acest gen de interogaţie a ideilor mari, fie ele şi cele din cărţile sfinte. (Venind vorba de umanitatea divinităţii şi banalitatea acestui exerciţiu critic, îmi vine acum în minte simpatica melodie lui Joan Osborne - "One of us" - ajunsă prin topuri la MTV: "Dacă Dumnezeu ar fi unul dintre noi / Doar un oarecare dintre noi / Doar un străin din autobuz / Încercînd să ajungă acasă".) Piesa Sister Mary Ignatius Explains It All For You a lui Christopher Durang este un atac la adresa Bisericii Catolice şi a educaţiei religioase. Satira de acolo face din Evangheliştii o lucrare cuminte. A fost premiată şi jucată ani la rînd în multe teatre din SUA, în ciuda protestelor permanente ale Bisericii. Evangheliştii a fost premiată de UNITER în 1992, dar niciodată jucată în România. Pînă cînd regizorul