Nu doar România este bolnavă din cauza corupţiei generalizate, sub o formă sau alta e un fenomen prezent în mai toate ţările eliberate de sub comunism, ca şi în toate ţările eliberate de sub dominaţia colonială, ca şi în toate ţările care nici nu mai ţin minte de cînd şi de cine s-au eliberat. Dacă în legătură cu ţările din Africa, speranţele s-au evaporat de mult, Europa Centrală şi de Est e analizată din perspectiva accesului în Uniunea Europeană. Şi în Uniunea Europeană se fură, şi în Uniunea Europeană oamenii politici îşi folosesc poziţia pentru avantaje personale sau de grup. Diferenţele vin din atitudinea justiţiei şi a opiniei publice: în Franţa, de pildă, persoane importante (Roland Dumas, Alain Juppé) sînt judecate şi condamnate şi, în mai toate ţările, cei bănuiţi sau dovediţi de acţiuni ilegale sînt înlăturaţi şi prin vot popular din politică şi din viaţa publică. Şi tocmai pentru că peste tot unde sînt bani sînt şi oameni interesaţi să-i ia fără să se încurce în reguli, şi tocmai pentru că răul are o putere de atracţie enormă, autorităţile din UE, dar şi presa sînt deosebit de prudente cu privire la corupţia noilor candidaţi. Iată cîteva fragmente dintr-o analiză apărută în revista germană Der Spiegel, semnată de Marion Kraske, Christian Neef şi Jan Puhl. Mai întîi cîteva cazuri.

Fraude fără specific naţional "În Lituania era greu de găsit un om mai popular decît Rolandas Paskas, popularitate obţinută de pe urma dublei sale victorii. Încă în epoca sovietică, acest pilot temerar a adus de două ori, în mica republică baltică, titlul de campion mondial pentru acrobaţii aeriene; a fost ales de două ori primarul capitalei Vilnius şi a ajuns în două rînduri şeful guvernului. La începutul anului 2003, votul entuziast al compatrioţilor săi l-a plasat în postul de preşedinte; în strălucita lui campanie electorală nu a ezitat să zboare cu avionul pe su