"Obiectiv PNL. BOR - Biserica Naţională." Acesta a fost titlul ştirii picate din senin săptămîna trecută. Nu este clar deloc ce propune PNL în materie de reformă a sistemului de pensii, în materie de dezvoltare rurală sau integrare europeană. În afara unor populisme de opoziţie (de gen: lege pentru dublarea pensiilor mici) nu s-a auzit mare lucru despre viziunea naţional-liberală pentru aceste domenii. În schimb, PNL doreşte ca Biserica Ortodoxă Română să fie recunoscută prin lege ca naţională. Un fel de monopol pe credinţa legitimă într-un teritoriu dat, un principiu cam neliberal de felul său. De fapt, nu este prea clar ce au vrut să propună cei doi lideri liberali, Varujan Vosganian şi Constantin Bălăceanu-Stolnici. "Calitatea de «Biserică Naţională» nu presupune facilităţi de natură fiscală sau de alt gen. Pentru noi, principiul nediscriminării cultelor rămîne de bază", a spus primul, semn că ar vrea să cîştige şi simpatia bisericii, dar să nici nu calce prea tare în străchinile principiului libertăţii religioase. Dar dacă BOR nu este discriminată pozitiv, atunci la ce bun să mai fie proclamată "naţională"? Iar dacă BOR este "naţională", cum vor fi celelalte culte? Anti-naţionale? Ne-naţionale? Mai puţin naţionale? Pe jumătate naţionale? Şi cum va să zică nediscriminare dacă unii sînt mai naţionali decît alţii? Dincolo de subtilităţile stilistice, Varujan Vosganian gîndeşte pragmatic şi se contrazice. Biserica devenită naţională ar trebui să fie nici mai mult, nici mai puţin decît ordonator de credite bugetare. "Prin natura sa, Biserica poate contribui cu marele său potenţial de dăruire umană, astfel încît serviciile sociale oferite de această instituţie să fie mai puţin costisitoare decît cele finanţate în mod tradiţional de la buget." Adică, prin natura sa, BOR ar deveni un fel de anexă a Ministerului Solidarităţii Sociale, ar îngriji de nevoiaşi pe bani