În ultimele luni, au devenit publice scandalurile alegerilor în funcţia de rector la marile universităţi de stat. Ele au o bază comună: pentru rectori, legea limitează numărul mandatelor. În acest an, au expirat cele două mandate legale ale multor persoane importante şi a început un joc de imaginaţie academică: găsirea unor tertipuri astfel încît cei care au fost să mai fie. Andrei Marga a transformat într-adevăr Universitatea Babeş-Bolyai în cea mai dinamică instituţie de învăţămînt din România. Ceea ce îl face să se considere indispensabil. Pentru că nu mai avea dreptul la alt mandat, a legiferat un Consiliu Academic al cărui preşedinte bineînţeles că a fost ales. Marga, intelectual european, profesor universitar familiar cu legea şi cotloanele ei, a păstrat doar tutela, alţii au folosit procedee mai puţin sofisticate. La Universitatea de Medicină din Bucureşti, alegerile au fost fraudate. Sistemul de complicităţi a funcţionat bine şi aşa ar fi rămas dacă reprezentanţii studenţilor n-ar fi semnalat frauda. Scandalul public a determinat Ministerul Educaţiei să anuleze alegerile. Situaţia cea mai comică a fost la Universitatea din Oradea. Rectorul Teodor Maghiar (senator PSD) şi-a lăsat pur şi simplu tronul universitar moştenire fiului său, Traian. "Nu mi-e indiferent pe mîna cui rămîne această universitate pe care eu am făcut-o", a declarat senatorul-rector-părinte-grijuliu pentru Evenimentul zilei. La Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, la un moment dat, s-a examinat ipoteza schimbării numelui instituţiei pentru ca rectorul Vasile Secăreş să rămînă în funcţie. În definitiv, aceasta a fost metoda prin care în 2000 au fost schimbaţi funcţionarii din ministere: instituţiile şi-au schimbat pur şi simplu numele, deci, legal vorbind, toată administraţia publică a fost reînfiinţată. Dacă acest principiu a mers pentru a scăpa de nişte oameni, de c