* Ultimul număr de anul trecut şi primul de anul acesta din Lire face un Top 20 al celor mai bune cărţi apărute în Franţa în 2003. Topul, discutabil ca toate clasificările pe criterii de gust, stabilit fără oprelişti de gen de redactorii şi colaboratorii revistei, exclude doar cărţile acestora. În el regăsim, printre traduceri din engleză şi spaniolă, cărţi franţuzeşti care şi-au adjudecat deja premiile literare: Les âmes grises de Philippe Claudel, o carte austeră, sumbră, dar puternică despre o crimă veche de o sută de ani rezolvată mai degrabă poetic decît detectivistic; Personne de Linda Lê, roman postmodern, în care se amestecă jurnalul intim cu ciberjurnalul, farmecul despărţirilor premature cu cel al regăsirilor nepremeditate; Morts imaginaires de Michel Schneider, în care ni se povestesc, pe cît de emoţionant pe atît de erudit, ultimele clipe din viaţa unor scriitori: Nabokov visînd fluturi, Hugo cizelînd un alexandrin, Bernanos ridicîndu-se în picioare şi strigînd "Între noi doi, acum"; Il n'y a qu'un amour de Dominique Bona, în care autoarea mai multor biografii celebre face biografia lui André Maurois folosind mărturiile a trei femei (foarte diferite) care l-au iubit pe "subiect". Cum zic cei de la Lire: "Passionnant!". În fine, numărul conţine un substanţial (şi nu mai puţin pasionant) interviu cu jurnalistul, eseistul, editorul Jean-Claude Guillebaud, considerat eminenţa cenuşie a lui Chirac la alegerile din 1995. Încercînd în ultima sa carte Gustul viitorului, scriitorul francez vorbeşte despre revenirea în spaţiul public a răului şi a maniheismului, "dualism la fel de primejdios ca răul însuşi, această tentaţie care ne face pe toţi să ne considerăm întotdeauna buni, prin comparaţie". Nu vă sună cunoscut? * În Lire pe martie avem un dosar à la française pe o temă nu ştiu cît de actuală în Franţa, dar sigur vitală în România: sărăcirea limbii vorb