Scurtă fişă de prezentare: DORU COSTEA - Avocat. Specializat în reglementări juridice în mass-media (University of California, Los Angeles - U.C.L.A., Oxford - Saint Peter's College).

Din cîte straturi este "croşetată" pătura socială a României? E greu de spus. Lipsesc criteriile. De fapt, atunci cînd vorbesc de criterii, mă refer la cele acceptate într-o societate normală. Or, normalitatea, în România, e - cel puţin azi - un animal greu de stăpînit. Cînd spun "pătura socială", văd inevitabil o minimă omogenitate. Daţi-mi o pătură socială omogenă şi vă definesc societatea românească. Mă îndoiesc că aţi putea... Cum ar suna definiţia clasei mijlocii? A gol. Aşa cum am mai spus, în absenţa reperelor care să articuleze o zonă socială omogenă, e greu de definit o clasă de mijloc în România. În accepţiunea europeană, ea acoperă cetăţeanul cu o slujbă relativ stabilă, căsătorit, cu doi copii, maşină şi o casă pe credit, pe care o plăteşte în 20 de ani. Are o revistă preferată, de regulă un tabloid, o emisiune preferată, un concediu anual nu foarte departe de casă, fiind constant încercat de fiorul impozitelor plătite la zi. Ca să folosesc expresia unui sociolog american, e un soi de robot jovial, pe care eu l-aş defini ca un metabolism umblător. Nu m-aş regăsi în genul ăsta de jovialitate. Cum se defineşte ea pentru România? Cine sînt oamenii ei? În România - am mai spus-o - trăim un paradox. Nu avem - statistic vorbind - decît extreme. Peste 80% din populaţie trăieşte mult sub limita accepţiunii europene în privinţa clasei de mijloc. Nefericirea face că ei trăiesc o sărăcie asumată şi cultivată mental de o mass-media tributară unei mentalităţi comuniste, care asociază sărăcia cu cinstea şi moralitatea. De aici pînă la orgolii de tipul "sînt sărac, dar cinstit" nu-i decît un pas. E, în realitate, confortabil să justifici în felul acesta neputinţa dată de lene ş