* Peter Gross - Mass Media şi democraţia în ţările Europei de Est, Editura Polirom. Nu e o carte uşor de citit, are multe note şi citate, capitole cu împărţiri şi subîmpărţiri, dar cei interesaţi de democraţia din România şi de felul cum instituţiile de presă sprijină sau nu evoluţia ei pozitivă ar trebui să facă efortul lecturii. Adoptînd o perspectivă globală, de sinteză, autorul produce un studiu comparativ al presei din Europa Centrală şi de Est şi înlătură într-o primă mişcare prejudecata conform căreia presa a fost un factor de stimulare pentru structurarea democratică a opiniei publice. În absenţa unei culturi politice democratice, presa a eşuat în misiunea ei de bază, aceea "de a oferi informaţii complete, imparţiale, echilibrate, de la surse bune, verificate şi corecte. Ceea ce ar putea duce la explicarea informaţiei respective într-un context bazat pe realitate şi responsabil social, fără ca prezentarea sa să fie asociată cu un scop politic sau ideologic ori cu alte interese personale care ajung la propagandă sau comunicare părtinitoare". În condiţiile desprinderii de comunism, presa a fost prima instituţie care a înţeles caracterul conflictual al societăţilor postcomuniste şi a adoptat imediat poziţii clare în acest conflict, s-a situat pro sau contra puterii, fie că puterea era deţinută de urmaşii comuniştilor sau de anticomunişti. În această asumare partizană a conflictului vede Peter Gross obstacolul principal în apariţia unei prese devotate valorilor democratice. "Culturile politice est-europene sînt intolerante faţă de competiţia politică şi ostile criticii", iar presa postcomunistă exprimă în condiţii de libertate această caracteristică. Faptul că evoluţia partidelor politice s-a împletit cu cea a mass mediei a dus la apariţia pluralismului, presa transformîndu-se dintr-o tribună a partidului comunist, în mai multe tribune, ale mai multor form