Omul lui Vişniec vorbea în şoaptă. Omul articolului de faţă se enervează în şoaptă. O face metaforic în şoaptă, pentru că de fapt o face în gura mare. Dar o face departe de urechile autorităţilor, între patru pereţi şi-ntre ochi de amici. Se enervează cînd i se rup sandalele după numai două zile de purtat şi-l sună pe vecin şi dă vina pe nenorocitul de vînzător. Se enervează cînd, din borcanul de muştar, i se iţeşte o codiţă de şoricel, aruncă scîrbit borcanul, rămîne traumatizat şi, dacă nu pe veci, cel puţin "în viaţa lui nu va mai cumpăra marca respectivă". Cînd biletul de odihnă plătit dintr-o pensie mizeră nu (mai) este valid, lăcrimează, oftează, şi pronunţă formula magică de consolare "că aşa e în România". Cînd o farmacie refuză să-i elibereze, pe baza vechiului formular de compensare a medicamentelor, medicamentele indispensabile (cu toate că CNAS prelungise valabilitatea acestor formulare), îşi pune pantofii cei mai confortabili şi bate străzile oraşului căutînd o farmacistă care poate se mai uită pe la ştiri şi ştie. Se enervează cînd cablul TV îi cade pentru două zile, fără nici o explicaţie. Dar o face încet, în surdina celor patru pereţi, avînd totodată grijă să nu care cumva să uite să plătească la timp factura, pentru că, "dacă, Doamne fereşte, întîrzie o zi", îl debranşează. Şi, decît să mai aibă de-a face cu autorităţile... Laura Pascu, coordonator Relaţii Publice, Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor: "Pe mine mă înnebuneşte ideea că oamenii din România nu au curaj. Într-adevăr, avem în spate mentalitatea impusă de un sistem totalitar, într-adevăr, avem o birocraţie care este enormă şi, peste toate, mai avem un sistem judiciar alambicat, o lege a protecţiei consumatorului existentă, dar foarte interpretabilă, astfel încît oamenii ori nu îşi cunosc pe deplin drepturile, ori nu au încredere în sistemul de protecţie. De exemplu, cumperi o