Unul din sistemele de învăţămînt alternativ acceptate la noi este, după cum se ştie, Waldorf. Copiii pot să înveţe în cadrul acestui sistem pînă în clasa a patra, după care sînt obligaţi să se integreze, dintr-a cincea, în cel tradiţional. Problema celor care au terminat clasa a patra Waldorf este că, în clasa a cincea "normală", au aproape cu toţii rezultate foarte proaste la învăţătură. Pînă în clasa a patra, copiii învaţă cum să se armonizeze cît mai bine cu natura, o natură înţeleasă în sens teozofic, new-age-ist ("Copii, acum ne rugăm la soare şi să ne umplem de energia lui benefică"; "Copii, îmbrăţişaţi acest copac şi simţiţi seva dătătoare de viaţă a pămîntului" etc.). Copiii ajung să simtă tot felul de energii sau seve, dar sînt insensibili la chestii mult mai puţin subtile, cum ar fi tabla înmulţirii. Şi, în lumea şcolară normală, insensibilitatea acesta se traduce în corigenţe. Perfect adaptaţi la pulsaţiile naturii, copiii Waldorf sînt total nepregătiţi pentru jungla socială modernă, cea în care, vai! (cum ar zice Octavian Paler), ne ducem existenţa. Probabil vă întrebaţi ce legătură are Waldorf-ul cu televiziunea. Asta mă întrebam şi eu, cînd am auzit, pe TVR Cultural, promo-ul la emisiunea Patrimoniu etno-focloric a Marioarei Murărescu. Ceva de genul "De cînd nu aţi mai auzit vocea soarelui? De cînd nu aţi mai auzit cîntecul pămîntului?" (îmi pare rău că nu am fost pe fază să notez exact discursul promo-ului respectiv, pentru că e cu mult mai grăitor decît ce am încercat eu să reproduc mai sus). Exact ca în cazul elevilor Waldorf, i se servesc publicului nişte false trebuinţe, nişte realităţi din alt veac, inoportune, sau pur şi simplu construite, artificiale. Căci nu avem de-a face numai cu inocularea unor false trebuinţe, ci şi cu inocularea unor false realităţi. Emisiunea Marioarei Murărescu este o făcătură de la un capăt la altul. Nimic nu mai