Întreaga serie de manifestări dedicate comemorării celor 500 de ani de la moartea voievodului Ştefan cel Mare pare să fie mai degrabă un omagiu dedicat conducătorilor actuali decît o încercare de re-memorare a valorilor promovate de domnitorul Moldovei de acum cinci secole. Fastul excesiv al manifestărilor, discursurile şi gesturile populiste au transformat comemorarea într-o "Cîntare a României" post-totalitare. Un spectacol kitsch, în care au fost implicaţi cu sau fără voie artişti mai mult sau mai puţin buni, înalţi demnitari, oameni de rînd, baroni locali. Spectacolul Apus de soare de la Teatrul Naţional din Bucureşti, (în regia lui Dan Piţa) se înscrie şi el în aceeaşi tipologie festivist-comunistă. E ceva simptomatic! În caietul-program al spectacolului, Alexandru Georgescu, cel care îl interpretează pe pîrcălabul Grumază, declară: "Trupa teatrului nostru aduce prin spectacolul Apus de soare omagiul său ziditorilor ţării de ieri şi de azi." "Ziditorii" de azi ai ţării s-au folosit de comemorarea lui Ştefan cel Mare pentru a se omagia, tovărăşeşte, între ei.

Nota de plată Cît a costat "distracţia"? E o cifră cu nenumărate zerouri! Cea mai mare parte dintre sumele puse la bătaie sînt alocate direct de la buget, printr-o hotărîre de guvern (nr. 1309/13.11.2003). Citez doar cîteva capitole din bugetul total dedicat manifestărilor: 2.425.000.000 pentru "mari adunări comemorative la Suceava şi Putna"; * 100.000.000 pentru o adunare solemnă a Academiei Române şi a Ministerului Culturii şi Cultelor"; * 4.900.000 pentru pictarea bisericii din Borzeşti; * 1.000.000.000 pentru o monografie şi încă 1.500.000.000 pentru un volum multilingv coordonate de Ministerul Culturii şi Cultelor; * 250.000.000 pentru medalii şi plachete comemorative; * 500.000.000 pentru o hartă istorică şi turistică a Moldovei; * 100.000.000 pentru decorarea drapelelor de luptă ale unită