Estonia este o ţară mică. Are 45.000 de kmp. În 1940 avea 1,1 milioane de locuitori. Minorităţile etnice reprezentau 9%. Sistemul politic părea stabil. Partidul Comunist avea 150 de membri. În 1940, URSS a ocupat micul stat baltic cu consecinţele de rigoare. În cinci luni, NKVD-ul a deportat sau ucis 21.000 de duşmani ai poporului (ofiţeri, poliţişti, preoţi, politicieni, plus familiile). Toate organizaţiile au fost interzise, inclusiv cluburile de gospodărie ale domnişoarelor. 40.000 de tineri au fost înrolaţi cu forţa în Armata Roşie. Au urmat alegeri, cîştigate evident de comunişti. Visul milenar al estonienilor s-a împlinit - ţara a devenit Republică Sovietică! Văzînd asta, mii de reacţionari s-au retras în codri, pentru a lupta împotriva ocupantului. Se născuse mişcarea Frăţia Pădurii (Metsavendlus). În 1941, ruşii s-au retras. Locul lor a fost luat de armata lui Hitler, aşa că rezistenţii au rămas în păduri. Pînă în 1944, cînd nemţii s-au retras şi ei. Către Vest. Mişcarea de rezistenţă a înfiinţat imediat Comitetul Naţional al Republicii. A durat doar trei zile. Armata Roşie a reocupat ţara şi a luat-o de la capăt cu execuţiile şi deportările în Siberia. Ministrul Educaţiei, Arnold Susi, a fost coleg de baracă cu Soljeniţîn! Alegerile organizate de Kremlin au evidenţiat din nou popularitatea comuniştilor (ceva mai mulţi de data asta, majoritatea cu nume ruseşti). În Estonia erau încartiruiţi 150.000 de soldaţi. Cîte unul pentru fiecare 4 adulţi! Frăţia Pădurii s-a adaptat. Alături de veterani au apărut ţărani, foşti ofiţeri, femei, studenţi, foarte mulţi tineri. Vreo 40 de mii de oameni. Sperau că vor veni americanii, că va muri Stalin. Între timp, incendiau clădirile ocupate de ruşi şi îi lichidau pe colaboraţionişti. Au publicat ziare patriotice şi broşuri anti-bolşevice. Dar nici ruşii nu stăteau degeaba şi scotoceau cu insistenţă pădurea, o treabă c