Înainte de căderea Cortinei de Fier aveam o idee foarte vagă despre modul în care percepe Occidentul ceea ce se întîmplă în Est. Puţinele informaţii la care aveam acces (prin intermediul cunoscuţilor care reuşeau să călătorească în Vest şi prin cel al publicaţiilor care ajungeau aici) nu mă puteau lămuri, şi nici emisiunile posturilor de radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Ceea ce am înţeles din toate aceste surse este că occidentalii deplîngeau nerespectarea drepturilor omului, dar asta stricto sensu, adică prin referire expresă la Carta respectivă. Comentariile vizau prioritar dreptul la opinie şi cel de a călători liber. Nu am auzit caracterizări clare ale defectelor de structură, de fond, ale sistemului comunist. Nimeni nu spunea, de exemplu, că sistemul era inapt şi inept în primul rînd din punct de vedere economic, că doar concurenţa asigură progresul. Nimeni nu spunea că, fatalmente, comunismul se va autosufoca. Dar poate n-am ascultat eu destul, nu vreau să vorbesc cu păcat. Abundau, în schimb, informaţiile şi comentariile referitoare la nivelul şi modul de trai, la toate acele racile pe care azi majoritatea românilor par să le fi uitat: absenţa produselor, sărăcia ofertei, cartelele de ulei, de zahăr, de pîine, "alimentaţia raţională", apa caldă şi curentul electric cu ţîrîita, politica demografică şi măcelul avorturilor ilegale, propaganda îndobitocitoare etc. Toate acestea păreau însă să fie ana-lizate şi incriminate mai degrabă la nivel de efecte, decît de cauze. În acelaşi timp, uneori se insista aberant pe un amănunt. Mi s-a relatat că o astfel de emisiune a fost dedicată... scumpirii gogoşilor în România! Şi, dacă tot vorbim despre preţuri, nu ştiu să se fi făcut comparaţia acestora (ci doar a salariilor) cu cele din Vest, mult mai mari; acum, oficialităţile române procedează invers: ne explică insistent necesitatea "alinierii" preţurilor, da