În urmă cu două luni, PSD era un partid în degringoladă şi Alianţa D. A. părea a fi beneficiara. De atunci, PSD a dovedit că are o strategie pentru a rămîne la putere, iar Alianţa s-a complăcut într-o moleşeală balcanică. Ar fi trebuit ca imediat după locale, democraţii şi liberalii să fie cei care fac jocurile şi fixează temele în agenda publică. În loc de asta, Adrian Năstase îşi continuă slalomul de premier-candidat, ajutat de televiziunile obediente, şi pare a avea permanent iniţiativa. A organizat alegeri preliminare, l-a desemnat premier pe Mircea Geoană şi a dat o lovitură spectaculoasă prin atragerea Antenei 1 într-o alianţă electorală. Din cealaltă parte, ştim doar zvonuri legate de numele premierului din umbră, s-a renunţat de tot la ideea unui cabinet alternativ, iar programul de guvernare al Alianţei a devenit un fel de fata morgana fluturată de Theodor Stolojan pe la talk-show-uri, dar întîrzie să se materializeze. Alianţa îşi demonstrează neputinţa de a lua decizii. Cînd am propus, imediat după locale, includerea PUR în Alianţă, am primit zîmbete superior binevoitoare din partea celor care îşi închipuiau că vor fi cîştigat deja alegerile. Aşteptăm şi negociem după alegeri, au tot spus liberalii şi democraţii, dar iată că PSD a fost mai dibaci şi a făcut o alianţă preelectorală cu PUR. Tot aşteptînd, opoziţia nu va mai avea cu cine să negocieze şi în plus pierde posibilul suport mediatic din spatele Partidului Umanist. După semnarea acordului cu PSD, Dan Voiculescu făcea un calcul simplist: PUR are un electorat apropiat de cel al Alianţei şi va disloca voturi de acolo ducîndu-le spre PSD. Nu aş paria pe acest calcul. Acest electorat a votat cel mai posibil anti-PSD la locale şi în cel mai bun caz acum se va împărţi. Dar PSD nu contează pe aceste voturi, este evident că PUR şi-a pulverizat şi bruma de procente pe care le cîştigase. De fapt PSD încu