Chelnerul vorbăreţ: Cum se simte întotdeauna dator să te integreze lumii în care păşeşti pentru a-ţi ostoi setea şi foamea, te va împrejmui cu o curte de informaţii, de la meniu, la şeful de sală cu care nu are întotdeauna relaţii foarte bune, de la şeful de sală la viaţa personală, la greutăţile pe care un chelner zilele astea le îndură... Părerea lui... Chelnerul intangibil: Duduie... aveţi, nu vă supăraţi că vă deranjez... în faţa acestuia, îţi ceri întotdeauna scuze. Nici tu nu ştii prea bine de ce, dar o faci. Şi o faci de fiecare dată cînd ceri ceva de băut sau de mîncat (de multe ori ajungi să înghiţi în sec şi să renunţi, decît să-l mai deranjezi la turnul de fildeş). Chelnerul inteligent: "Spuneţi-mi, mai există în staţiunea asta ceva deschis după 10 seara?" Domnişoară, în primul rînd, Mangalia nu este o staţiune...

Mangalia este un oraş. Aici oamenii nu vin să se distreze... Dacă vreţi distracţii, duceţi-vă acolo unde încep staţiunile... Chelnerul ocupat: Cu toate că restaurantul este aproape gol, el dispare. Îl vezi doar traversînd în grabă sala, cu o mină preocupată înspre îngrijorată. Încerci să-l abordezi, în două minuţele după jumătatea de oră în care a căutat un meniu îţi va lua şi comanda. Acum, în două minuţele, te va asigura că vine, dispărînd însă pentru totdeauna după misterioasa uşă către bucătărie. Chelnerul mut: Îţi va întoarce întotdeauna întrebările despre sosul tartar, cu o privire. De cele mai multe ori fixă. De altele, plimbătoare pe pereţi. Dacă insişti, curînd după ultima insistenţă, îţi vei da seama că e inutil. Chelnerul era mut. Stela GIURGEANU

Chelnerul vorbăreţ: Cum se simte întotdeauna dator să te integreze lumii în care păşeşti pentru a-ţi ostoi setea şi foamea, te va împrejmui cu o curte de informaţii, de la meniu, la şeful de sală cu care nu are întotdeauna relaţii foarte bune, de la şeful de sală la viaţa pe