"În Cuba, CIA a organizat tot felul de sabotaje asupra resurselor sau asupra transporturilor de hrană, pentru a înfometa populaţia." "Negrii nu puteau fi angajaţi în CIA, pentru că erau consideraţi mult prea primitivi şi nu aşa de inteligenţi ca albii." "Pentru CIA, civilii nu sînt oameni, ci nişte pioni." "Am ştiut că au greşit. Nu aş mai lucra pentru o asemenea agenţie acum." Acestea au fost declaraţiile unor foşti agenţi CIA care s-au decis să vorbească despre concepţiile şi practicile neortodoxe din cadrul organizaţiei în care au lucrat. Le-am auzit într-un excelent documentar despre CIA, difuzat duminica trecută pe PRO TV. Oamenii vorbeau despre cum au fost racolaţi, despre cum au intrat în această organizaţie animaţi de sentimente patriotice (cultivate de cei care-i angajau) şi despre cum şi-au dat seama, cu timpul, că sînt puşi să facă lucruri care nu au legătură cu patriotismul sau cu apărarea Statelor Unite de duşmani. De exemplu, unul dintre ei povestea cum a fost trimis să facă rapoarte despre situaţia din Vietnam şi despre cum, la un moment dat, agenţii puşi să investigheze realităţile de la faţa locului au primit ordin să susţină războiul; aşa stînd lucrurile, au ajuns cu toţii să dea rapoarte false. O femeie, fost agent şi ea, vorbea despre actele de terorism ale CIA, şi despre cît a fost de impresionată cînd a aflat că a fost aruncat în aer un pod dintr-o ţară asiatică, în timp ce pe el treceau mulţi civili nevinovaţi, femei cu copii care mergeau la piaţă; cînd femeia şi-a întrebat şefii de ce a fost dinamitat podul, i s-a răspuns: "aşa e în război". "Problema era că SUA nu era deloc în război cu ţara aceea..." - a adăugat ea. S-a mai vorbit, în trecăt, despre asasinate, manipulări ale opiniei publice sau trafic de droguri. Se aduceau în discuţie eşecurile acestui serviciu ("Marea problemă

a CIA a fost că a ratat sfîrşitul războiului rece.