Ce s-ar întîmpla dacă, la fel ca eroul din filmul lui Kubrick, Portocala mecanică , funcţionarii publici, poliţiştii, inspectorii de tot soiul ar fi supuşi unui tratament special, astfel încît să nu mai poată primi şpagă? Ce-ar fi dacă, în urma unei operaţii pe creier şi a inoculării unor condiţionări puternice, şpaga şi traficul de influenţă le-ar provoca acestora o greaţă insurmontabilă? Probabil că atunci ar avea loc un fel de catastrofă, ordinea de drept s-ar dezarticula, ar fi o năuceală cumplită, s-ar instaura anarhia. Funcţionarul care te tot amînă cu cîteva hîrtii ţi-ar declara răspicat că nu "te mai rezolvă" şi să nu mai calci pe acolo, inspectorii ar deveni o ceată de oameni trişti, somnoroşi şi bezmetici, poliţiştii ar sălta carnetul la exact al zecelea şofer tras pe dreapta, pentru că n-ar găsi altă regulă. Iar funcţionarul care ar trebui să decidă cîştigătorul unei licitaţii pentru o lucrare de construcţii, ce să mai vorbim, ar trăi nopţi de coşmar, ar umbla pe la vrăjitoare să-i desluşească destinul şi, în final, probabil că ar da cu banul. O mulţime de bugetari nu şi-ar mai găsi rostul, n-ar mai pricepe ce se întîmplă cu ei pe acolo, pe unde sînt. Din păcate, lucrurile n-ar fi prea diferite nici dacă ni s-ar aplica nouă, celor care sîntem dispuşi să dăm şpagă, un tratament asemănător. Şi am fi nevoiţi să ne descurcăm, stînd la cozi laolaltă cu toată lumea, plătindu-ne în întregime amenzile. Ce mai, s-ar da peste cap toate regulile ştiute! În plus, economia şi-ar pierde avîntul, n-ar mai funcţiona relaţiile de afaceri cu statul, instituţiile s-ar dezintegra pe loc - ce funcţionar ar mai rămîne pe post doar cu salariul lui din cartea de muncă? Poate aşa se poate înţelege şi indignarea preşedintelui Iliescu la adresa consilierilor străini, bine plătiţi, care nu înţeleg că şpaga reprezintă, prin părţile noastre, un liant al stabilităţii economice şi