Aventura de la Pietroşani seamănă, pe alocuri, cu un basm popular românesc. Noi, "băieţii buni" de la televiziune, am descins vara trecută într-o călătorie pe Tărîmul Celălalt pentru a face dreptate. Aici s-a pripăşit o bandă de răufăcători, aflaţi probabil în slujba Necuratului, care se tupilează în ograda românului harnic şi cinstit şi îi fură agoniseala de-o viaţă. Nimeni din sat nu ştie cine sînt dracii, vîrcolacii, moroii care le bîntuie nopţile, aşa că oamenii scuipă în sîn şi-şi fac semnul crucii, crezînd că se apropie Sfîrşitul Lumii. Se duc cu jalba în proţap la Stăpînire, care ridică neputincioasă din umeri, "avem o comună săracă şi urgisită, ce să-i facem, dacă aşa ne-a dat-o Domnul?", apoi cu credinţă în suflet, la popă, fost consilier local, care zice doar atît: "omul e supus greşelii în ziua de azi... dacă vede că are vecinu' trebe să aibă şi el!". La poteră nu mai îndrăznesc să se ducă, de cînd cu legenda curcanului care a dispărut într-o noapte din poiata unei babe, iar a doua zi a fost văzut, înfoindu-se, mîndru nevoie mare, printre curcile şefului de post. Aşa că bieţii noştri ţărani, în marea lor parte pensionari "de la CAP", dorm cu toporul lîngă pat şi au porţile cu zece lacăte ferecate. Mai nou, Împieliţaţii batjocoresc bătrîne singure, numai de la 70 de ani în sus. Se pare că sînt negri ca un tuci, îmbrăcaţi în maiouri albe şi pleacă la furat, după ce se aghiezmuiesc bine la discoteca de la marginea satului. Există şi un baron local, despre care nimeni n-ar putea spune cu mîna pe inimă că ar fi Tartorul ăl Mare, dar toată lumea ştie că "de pe moşia lui nu se poate fura nici măcar o ceapă, căci e bine păzită!", dar şi un Făt-Frumos rural, care de ani de zile umblă pe la Bucureşti cu cereri şi petiţii. Cam despre asta ar fi vorba în povestea cu pricina. Despre ce se întîmplă cu adevărat în comuna Pietroşani, din judeţul Teleorman, veţi afl