* Athanor, Caietele Fundaţiei "Gellu Naum", 1/2004. Pentru naumieni (grup comparabil probabil, la noi, ca intransigenţă, fidelitate şi devotament, doar cu cel al mateinilor), apariţia primul număr al Caietelor Athanor marchează o nouă fază în receptarea operei lui Gellu Naum. După cele două cărţi ale Simonei Popescu, după volumul colectiv Pentru Gellu Naum , Caietele par a se coagula în jurul unei idei: opera lui Gellu Naum nu poate fi înţeleasă în afara biografiei sale - şi invers, viaţa sa semnificativă se regăseşte fără rest în cărţile de poezie, proză, teatru, eseu şi mai ales în textele sale inclasabile literar. Athanorul (din arabul al-tannûr, cuptor) reprezintă, în alchimie, cuptorul în care se prepară elixirele. Pentru cei mai mulţi alchimişti însă, ne spune Burckhardt, adevăratul athanor, cel în care se prepară Marea Operă, nu este altul decît trupul omenesc, mai exact esenţa funcţiilor vitale care leagă corpul de suflet şi apoi de întreg universul. Athanor este şi titlul unui volum al lui Naum din 1968, nu întîmplător reluat de Dan Stanciu pentru Caietele ce deschid un alt fel de receptare a lui Gellu Naum, mai apropiată şi de viaţa sa neobişnuită, şi de preocupările sale alchimic-poetice, în ambele sensuri - simbolic şi literal. Iată de ce, pentru mine cel puţin, partea grea a primului număr o reprezintă ineditele: în primul rînd,

poemul Ligia ("Îţi vorbesc despre dragostea care clatină munţii / despre vocile nedesluşite ale femeilor, îngînînd, / despre reliefurile sunetului către seară, / îţi vorbesc despre dragostea care clatină munţii"); apoi piesa de teatru Florenţa sînt eu, scrisă împreună cu Jules Perahim, o mostră de ludic şi exactitate poetică ce trebuie neapărat citită odată cu textul lui Vlad Zografi despre teatrul lui Naum, Cine a văzut vreun suflet de cal?; în fine, scrisorile dintre Gellu Naum şi Victor Brauner ("În jurul nostru se