Ignacio Echevarría este, de paisprezece ani, cronicarul en titre al Babeliei, suplimentul literar al ziarului El País. Tăios ca o lamă, limpede şi plastic, criticul a scris întotdeauna răspicat despre cine a dat-o în bară, cine a fost umflat cu pompa de interese extraliterare, cine a profitat "tinereşte" de ultimul val ca să facă surfing extrem pe placă de mucava. Am citit cronici demolatoare la autori unanim lăudaţi în alte reviste, dar şi foarte aplicate analize la autori nu tocmai trendy. Anul trecut, Ignacio Echevarría a fost la Bucureşti, la Tîrgul BOOKAREST, iar cititorii români au putut să-i citească mai multe articole despre proza spaniolă a ultimului deceniu, l-au putut asculta într-o masă rotundă, la Lăptăria lui Enache, şi au putut afla, din presă, că tînărul critic care a speriat Madridul era şi coordonatorul unor proiecte de anvergură (Colecţia "Opera Mundi", unde s-au publicat operele complete ale lui Kafka, Elias Canetti, Octavio Paz, Federico García Lorca, Pablo Neruda sau "Biblioteca Universal de Círculo de Lectores", unde a lucrat cu Mario Vargas Llosa, Carlos Fuentes, Eduardo Mendoza, Fernando Savater sau Martín de Riquer). Felul în care Ignacio Echevarría a fost obligat acum două săptămîni să-şi dea demisia de la El País are învăţămintele lui. În urma scandalului provocat
de o cronică negativă la romanul Fiul acordeonistului de Bernardo Atxaga, publicat de Editura Alfaguara, Ignacio Echevarría a fost pus pe lista neagră. În primul număr de după cronica demolatoare, suplimentul Babelia s-a simţit, pentru prima dată, obligat să revină cu alte recenzii, interviuri, delimitări. Jesús Ceberio, directorul de la El País, a numit, în public, felul de a face critică al cronicarului lor - "armă de distrugere în masă". Tonul acestuia nu fusese însă altul decît cel folosit în multe alte cronici, în legătură cu autori contemporani consacraţi. Ce s
