In corul comentariilor si analizelor privind evolutia economiei romanesti in 2005 privind implicatiile introducerii cotei unice, a liberalizarii contului curent si a trecerii la leul greu, vocile privind evolutia somajului si restructurarea alocarii fortei de munca sunt firave si neluate in seama.

Dar cea mai mare provocare pentru anii urmatori este de fapt realocarea fortei de munca din zonele cu pierderi sau fara viitor in sectoare cu valoare adaugata mare.

"Paradoxal, rata somajului este acum de 6%. Restructurarea economica din Romania nu s-a terminat, iar daca actualul guvern vrea s-o puna in practica va genera someri", afirma Lucian-Liviu Albu, directorul Institutului de Prognoza al Academiei Romane.

Tranzitia economica inseamna in primul rand realocarea fortei de munca. Din acest punct de vedere, toate tarile care au trecut prin programe masive de restructurare economica au suportat, pe langa o inflatie ridicata, si un somaj ridicat.

Cu alte cuvinte, a fost nevoie ca oamenii care lucrau intr-un anumit sector de activitate sa-si schimbe traseul profesional.

Polonia, Ungaria sau Cehia au cunoscut in perioada restructurarii economice un somaj de 15%, ceea ce nu s-a intamplat in Romania. Si in Germania sau Franta, somajul este acum mai ridicat cu 3-4% decat aici.

Din acest punct de vedere, economia romaneasca a functionat complet atipic in ultimii patru ani: economia a crescut, inflatia si somajul au scazut.

Probabil ca explicatia este plecarea masiva a tinerilor someri in strainatate. Munca in strainatate explica si o parte din cresterea economica: banii care vin pentru intretinerea familiilor din tara sau pentru constructii maresc consumul, pe care se bazeaza de fapt din 2003 cresterea PIB.

Dar rata scazuta a somajului este legata de nivelul mare al arierat