interviu cu Mircea KIVU, directorul IMAS

Acum cîteva luni, o cunoştinţă comună mi-a spus: "Ai auzit de săracul Mircea Kivu? E în Irak". Ce-aţi căutat în Irak? Institutul la care lucrez a avut un contract cu Institutul Republican Internaţional, acesta desfăşurînd acolo o lucrare mai amplă şi avea nevoie de făcut sondaje de opinie. S-au înfiinţat acolo institute locale, formate, evident, din oameni care nu făcuseră niciodată un sondaj adevărat, ştiau eventual din cărţi. Aţi aflat că trebuie să mergeţi în Irak. V-a plăcut ideea? Prima dată cînd am fost era în martie 2004. Situaţia era mult mai calmă, atentatele nu erau frecvente pe stradă. La vremea aia lucrurile păreau că merg spre stabilizare. Şi, evident, orice sociolog, pentru că de aceea e sociolog, e interesat să vadă, să cunoască culturi diferite, oameni diferiţi şi mai ales într-o situaţie atît de complexă cum era cea a Irakului, la un an după căderea lui Saddam. Dacă azi ar mai veni un contract asemănător, aţi mai merge? Nu, nu. De fapt, chiar am întrerupt contractul. A fost decizia mea şi a colegilor mei, pentru că nu am fost singur acolo. E prea periculos. Prima plecare a fost în martie 2004. În martie 2004 am plecat prin Aman. De acolo lucrurile au început să devină ciudate. Zburam cu un avion militar-utilitar, care, ca să evite eventualele atacuri cu rachete, ateriza în spirală, ca să rămînă la înălţime mare cît timp nu era deasupra aeroportului. Şi m-am trezit pe aeroportul din Bagdad, care este un aeroport mare, nu chiar ca Otopeni, dar este un aeroport mare şi era şocant pentru că era pustiu. Nu vedeai decît nişte soldaţi care se învîrt de colo-colo. Era şocant că exista tabela cu plecările şi sosirile avioanelor, care avea afişate nişte zboruri către toate colţurile lumii, dar care a îngheţat în momentul în care a început războiul. Ce se întîmplă cu aeroportul, sînt doar soldaţi şi avioane m