Personajul filmului de astă-seară are toate atributele unei persoane pe care majoritatea tinerilor n-ar ezita, cred, să o considere cool: ţinuta, tunsoarea, privirea, dar mai ales "cheia succesului", pe care nu se sfieşte să afirme că o posedă. Este vorba despre "o sănătoasă doză de egoism" şi, mai presus de toate, "lipsa de îndoieli în tot ceea ce fac sau îmi propun să fac" - explică el la un moment dat. Bineînţeles că tipul are în dotare şi o tipă super-tare şi este mulţumit de sine, am putea spune chiar fericit - sau în orice caz face totul ca să pară astfel. Şi aşa şi pare pentru ceilalţi trei bărbaţi din jurul său, care îl privesc admirativ. Filmul e total debil însă, nu poate fi folosit nici măcar ca somnifer, aşa că încep să zapez. Imaginea tipului cool mă urmăreşte însă o bună bucată de vreme. L-am mai văzut de atîtea ori, pe stradă, în panourile publicitare şi la facultate. Mă uit şi în oglindă: mă întîmpină o figură care nu pare cool deloc. Să fie oare ceva în neregulă cu mine? Din păcate ştim mult prea puţine despre această lume tot mai cool în care trebuie să trăim, sau credem că trăim sau visăm să trăim, după caz. Ştim prea puţine despre cîmpul semantic al acestui termen fetiş, care rezumă ca un logo bine găsit un întreg ideal de viaţă. Pentru cei care-l folosesc în cunoştinţă de cauză, el este expresia unei evidenţe şi atît; pentru cei care îl evită în necunoştinţă de cauză, el este evidenţa unei trivialităţi şi atît. Nimeni nu pare să aibă însă îndoieli - şi curiozităţi pe măsură - referitoare la acesta. Poate pentru că nu este cool să ai îndoieli? Dar să vedem: de ce ai avea îndoieli? Dacă vrei, poţi! - ne asigură noua înţelepciune a lumii, de la panourile publicitare la anunţurile de joburi. Chiar şi Dalai Lama susţine că esenţial este să ai o "atitudine pozitivă". Dacă ştii ce vrei, dacă îţi dai adică scopurile conforme nelimitatei tale raţio