Am candidat din partea PCD la Primăria sector 4, partid micuţ, desprins din PNŢCD. Ei au încercat să revigoreze curentul, dar din '90 se stabilise să se înmormînteze această tendinţă. A fost interviul acela al lui Gajelnikov în Lumea unde se spunea nu partidelor conservatoare. Mă aflam la McMonis, cînd în '90 a fost scos Coposu cu tancheta şi, la mine, mult timp au stat nişte fişete, maşini de scris. După şase luni l-am sunat pe consilierul lui Coposu să vină să-şi ridice materialele. Eu eram în gruparea democratică de centru. Nu ştiu dacă vă mai spune ceva acel lucru... Gruparea erau acei oameni care-l băteau la cap pe Iliescu cu Vuţă, acel politician care, săracul, a murit suspect. Eu l-am avertizat pe Virgil: vezi că ţi-o coace vulpea asta de Iliescu... el era vicepreşedinte CPUN, pe atunci. Era cu Caramitru, Mezaroş şi Câmpeanu. A fost trimis în Nicaragua şi la întoarcere a început să-i cadă părul. Era de nerecunoscut. Fratele lui era student la ASE şi s-a speriat atît de tare că s-a retras din politică şi de la facultate. Noi, în '97, cu legea cea nouă, ne-am dat seama că jocurile sînt făcute şi nu are sens să ne reînscriem. Patinam în gol. Să o iau şi mai de demult. Eu am mers la şcoala din spatele Casei Poporului şi care a fost dărîmată. Eu am fost cel care a dat anunţul în România liberă : veniţi cei ce sînteţi legaţi de şcoală. Nu au venit mulţi la dărîmare. Mulţi mi-au spus că o să am probleme. Din clasa mea nu au venit în '83 decît patru oameni. Nu s-a întîmplat nimic atunci, dar am fost dat afară din facultate. Eu frecventam Biblioteca Franceză, de cînd a fost De Gaulle la noi, mergeam şi la Britanică şi la Germană. Dom'le, tu frecventezi biblioteci, afară! Şi m-au trimis pe şantier. M-au reînmatriculat cînd a venit o nouă adjunctă. Am făcut anul III de trei ori... dar nimeni nu a înţeles asta. Eu am fost primul contestatar al lui Iliescu. Zice Cri