Cine mi-a pus volanul în mînă? De pus mi l-a pus instructorul auto, evident, dar această situaţie (catastrofală, zic unii răuvoitori) a fost legalizată definitiv de un anume colonel de poliţie, care, începînd cu acea neinspirată clipă, era destul de des pomenit, şi nu în cele mai duioase moduri, de către ceilalţi participanţi la trafic. Orice s-ar spune, mîndria mea rămîne totuşi faptul incontestabil că am luat permisul "pe bune", adică fără şpagă, în ciuda faptului că parcarea laterală - spaima femeilor - s-a finalizat cu o poziţie dubios de oblică a maşinii faţă de trotuar. Mai închizînd un ochi, mai oftînd resemnat a pagubă, mai punînd ceva întrebări total indiscrete referitoare la situaţia mea sentimentală, domnul poliţist a încuviinţat, în cele din urmă, că merit să fiu fericita posesoare a mult-visatei licenţe de condus şi astfel în viaţa mea s-a încheiat epoca metroului şi a tramvaiului. Bătrîna regină a şoselelor Să fii în ziua de azi posesoare de Dacie nu-i lucru uşor. Şi cînd spun Dacie, nu mă refer la Loganul cu design şi dotări occidentale, ci la Dacia noastră cea de toate zilele, cu care am crescut, supranumită "regina şoselelor". Dacă anumite doamne şi domnişoare, ceva mai norocoase, au privilegiul de a se urca în diverse bijuterii automate, unde se joacă delicat cu computerul de bord, care este atît de drăguţ încît le preia o parte din grijile condusului, în schimb, o tînără posesoare de Dacie este nevoită să-şi însuşească o grămadă de noţiuni şi trucuri "tehnice". Trebuie să ştii să tragi şocul la timpul potrivit, nici prea-prea, nici foarte-foarte, uneori pîn' la capăt, alteori doar pîn' la jumate (cunoscătorii ştiu de ce), să-i dai "şpriţuri" în dimineţile geroase de iarnă, înainte de a o porni, să nu te sfieşti să te dai jos din maşină şi să sufli cu hotărîre în jigleur, atunci cînd e înfundat (lucru care se întîmplă, de regulă, cînd pleci l