Dragă domnule Ghinea, Am încercat mereu să urmăresc articolele dvs. din Dilema veche şi am profitat de pe urma unora dintre ele. Acum aflu că sînt subiectul unuia dintre ele, împreună cu Nati Meir - o combinaţie surprinzătoare pentru mine. Nu am fost deranjat de ceva anume din articolul dvs., dar cred că sînt necesare cîteva clarificări. Scrieţi, spre final, că "nu propun amînarea aderării aşa cum o face Gallagher". Este adevărat că am susţinut asta în ultima parte a mandatului de premier al lui Adrian Năstase, cînd era clar că Verheugen era total cucerit de PSD. Dar sub preşedinţia lui Băsescu, am hotărît că necesitatea reformei este mai bine spijinită prin susţinerea intrării României în 2007 (nu în 2008), ceea ce am spus public la Bruxelles în 13 martie. Adevărul şi Evenimentul zilei au fost printre ziarele care au publicat părerea mea (cred că) în 15 martie. Am oarece emoţii cînd scrieţi că "UE este adevărata forţă motrice care modernizează şi «rezolvă» problemele României". Oricît de satisfăcătoare a fost experienţa dvs. cu raportul UE care vorbea despre abuzul prin publicitatea de stat de către Guvernul Năstase, cred că bilanţul de după începerea negocierilor în 2000 nu este în favoarea argumentului dvs. Uitaţi-vă la situaţia justiţiei şi a administraţiei publice. Uitaţi-vă cît de nepregătite sînt economia şi infrastructura României, cum sublinia şi Ilie Şerbănescu de curînd. Dacă UE ar face un bilanţ a ceea ce s-a obţinut după cheltuielile în sprijinul reformei, cred că rezultatele ar fi deprimante. Un prieten îmi spunea că românii vor fi cei care vor avea soarta ţării în mînă, nu UE. Dacă nu ar fi aşa, aş fi foarte sceptic în legătură cu viitorul. Cum am putea avea încredere că o entitate atît de uşor deturnată şi păcălită de Năstase, Severin, Geoană şi Teodorescu ar putea să facă ceea ce este bine şi corect pentru România? Mi-e greu să înţeleg compara