Polemica din numarul trecut al Observatorului cultural in legatura cu desfiintarea revistei Cultura imi pare o data in plus – a cita oara? – a izvori din reactii temperamentale si nu din evaluarea unor obligatii institutionale. Nu poate fi ignorata, desigur, deceptia si chiar indignarea vechilor redactori in fata desfiintarii revistei lor.
Ele sint legitime si dovedesc atasamentul profund al autorilor la proiectul initial. Limbajul folosit de unii dintre ei se intoarce insa impotriva propriului interes, acela de-a demonstra ca li s-a facut o injustete, si tinde, fara voie, sa-l faca pe cititor sa se intrebe daca aceasta a fost intr-adevar o injustete. Cum toata lumea a scris, probabil, simultan, este evident ca autorii nu s-au citit in prealabil unii pe altii. Ceea ce este, jurnalistic, foarte bine, pentru ca fiecare scrie, astfel, perfect conform stilului lui sau ei. Totusi, pentru cine citeste, ca mine, din afara conflictului, diferenta de stil se arata repede a fi o fundamentala diferenta de vederi asupra institutiilor. Horia Roman Patapievici raspunde intrebarilor calm, precis, obiectiv, dovedind abordarea problemei conform unei logici operationale: acestea sint premizele institutionale, in acest cadru lucram, desi el poate si trebuie sa fie modificat, acestea au fost alternativele si ofertele si acelea raspunsurile: iata si concluziile.
Niciuna din aceste afirmatii nu se regaseste in criticile care i se aduc, curios, nici macar pentru a fi infirmate. Criticile se refera exclusiv la concluzie, desfiintarea revistei, fara a discuta si motivele ei, ca si cum ar fi vorba de pura arbitrarietate. Mai mult, se presupun motive, dar la nivel aproape de injurie (ceea ce, cum spuneam, se intoarce impotriva autorului). Cultura ar fi fost desfiintata ca sa faca loc Ideilor in dialog si decizia favorizeaza de fapt Editura Humanitas impotriva Editur
