* Andrei Codrescu, Casanova în Boemia, traducere de Ioana Avădani, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Andrei Codrescu este un caz cu totul special de scriitor cu identitate mixtă. În "formula" lui fericită, alchimic-avangardistă şi utopic-romanescă, nu regăsim numai rădăcinile habsburge ale Sibiului, "indolenţa meridională a Balcanilor", fatalismul semit, ci şi urmele poetice heteronime ale "femeii din bărbat", experienţa decisivă a unui "poet portorican închis", gravele unui "călugăr dominican" şi acutele unui "fost beatnik care, în Vietnam sau în altă parte, a devenit un fel de fascist mistic". Plecat din România la 19 ani, împreună cu mama sa - "cumpăraţi de Guvernul israelian care plătea două mii de dolari pentru libertatea fiecărui evreu" -, Andrei Codrescu devine în America nu doar una dintre vocile radiofonice cele mai cunoscute (şi vă imaginaţi cîte "voci" există), dar şi unul dintre cei mai inovatori poeţi americani, legat prin începuturi de "Şcoala de Poezie de la New York" şi considerat, fără exagerare, "geniul inovator al suprarealismului american" (Michael West, The Sun). Probabil că dintre identităţile sale poetice fluide, care se regăsesc inalterate în proză, eseuri şi romane, inventata poetă "feministă şi tradiţionalistă" Maria Parfenie, restituită şi ea literaturii române odată cu publicarea volumului de poezie Instrumentul negru, este cea mai genuină. Iar heteronimul Andrei Codrescu - rezumînd provizoriu drumul îndelungat de la Andrei Perlmutter, cel evadat din închisoarea comunistă, pînă la poetul american al recuperării spiritului avangardist -, cel mai complex, mai abisal şi mai deschis analizelor de tot felul. Casanova în Boemia este cel de-al doilea roman tradus în româneşte (aproape incredibil de plastic) de Ioana Avădani, după Mesi@. Dacă figura contesei Báthory din Contesa sîngeroasă (trad. Cornelia Bucur) comuta in