Pentru americani, chiar dacă înainte de a fi americani mulţi dintre ei au avut statutul de emigranţi, enervările străinului sînt neimportante. Cuvîntul de ordine în problemă este take it, or leave it, în traducere liberă "dacă nu-ţi place, vezi-ţi de drum". Americanii obişnuiţi cu sistemul sînt enervaţi de cîte ori mecanismul dă greş în mod vizibil, adică ori de cîte ori regulile echilibrului democratic întîrzie să reacţioneze faţă de fenomenele care riscă să-l anuleze sau să-l nege. Americanii, chiar cei mai neinstruiţi, ştiu că viaţa este alcătuită dintr-un şir de obstacole; ele trebuie depăşite şi cetăţenii cer administraţiei democratice (indiferent dacă la putere sînt democraţii sau republicanii) să creeze condiţii pentru depăşirea acestor obstacole (nu să le rezolve în locul lor). Atacurile de la 11 septembrie 2001 au atras după sine mutaţii esenţiale nu doar în politica oficială, în cea a serviciilor secrete, ci şi în mentalităţile oamenilor, în felul lor de a gîndi şi a acţiona. Idei, dar şi instincte, pînă atunci doar în secret cultivate, ies la suprafaţă. Înainte de 11 septembrie 2001, în 1995, a fost atentatul de la Oklahoma City (168 de morţi), executat de un extremist ca protest împotriva politicii "legale" multiculturale. Atunci, poliţia a reuşit să-i neutralizeze pe unii dintre liderii organizaţiilor rasiste şi extremiste. După 11 septembrie 2001, atenţia tuturor serviciilor de specialitate s-a concentrat asupra organizaţiilor radicale musulmane. "FBI are toate motivele să se teamă de Al-Qaeda. Dar extremiştii albi, neonaziştii şi membrii miliţiilor sînt la fel de periculoşi. De fapt, mulţi dintre ei dispun de arme de distrugere în masă pe care Saddam Hussein nu le-a avut niciodată. În urmă cu doi ani, William Krar, un texan, membru al unei miliţii, a fost arestat cu 25 de pistoale mitralieră şi alte arme, 250.000 de cartuşe, 60 de bombe artizana