Sînt ceea ce se cheamă un om normal. Nu sînt dependentă de media şi breaking news, dar nici nu rămîn indiferentă la ceea ce se întîmplă în jurul meu. Nu sînt obsedată de jurnalele de ştiri, dar nici nu ignor realitatea. Motivul pentru care nu mă uit la televizor este cantitatea enormă de prost gust violent, pe care o întrezăresc atunci cînd îl deschid (avînd norocul să nimeresc mai tot timpul în mijlocul unor emisiuni de aşa-zis divertisment, filme de duzină sau emisiuni informative în care faptul divers şi senzaţionalul prost înţeles par să primeze). Nu cumpăr nici ziare, în general, din lipsă de timp, dar mai ales pentru că am la îndemînă o soluţie mult mai facilă şi ispititoare: Internetul. Sursa mea principală de informare este aşadar inepuizabilul World Wide Web.

Naţiunea pe forum Cel mai interesant şi amuzant aspect al navigării pe astfel de site-uri sînt forum-urile şi paginile dedicate comentariilor cititorilor pe marginea articolelor şi ştirilor publicate. Sub protecţia infailibilă a anonimatului, cititorii îşi varsă acolo părerile vehemente, opiniile atotştiutoare, de multe ori, injuriile la adresa ziariştilor şi protagoniştilor ştirilor şi chiar a celorlalţi vizitatori virtuali, care au convingeri opuse. Mai ales pe site-ul ziarului Gândul se nasc dispute aprinse şi interminabile între cititori. Ţinta predilectă a tuturor atacurilor - fie ele provocate de ură, fie de prea multă admiraţie - este controversatul personaj denumit de către cunoscători, cu familiaritate, CTP-ul. Love him or hate him, you just can't ignore him! pare a fi sloganul care îl însoţeşte pretutindeni. Avînd deopotrivă fani inveteraţi, care îl apără cu devotament dîndu-i crezare absolută, dar şi detractori înverşunaţi, care se lansează în diatribe interminabile, pentru a-i demonta teoriile, CTP-ul este simbolul care face ziarul să se vîndă, încingînd la maxim spiritele, formî